Născut în 1940, Claude Karnoouh este specialist în ştiinţe umane (filozofie, antropologie socială, sociologie şi lingvistică), deţinând însă şi o licenţă în fizică şi chimie. A predat la universităţi de prestigiu din Franţa, dar şi din SUA şi Italia şi este membru al Centrului Naţional Francez de Cercetare Ştiinţifică.
Mihai Wittenberger era un om ca noi toţi. Aproape obişnuit. Doar că istoria lui şi istoria României s-au înnodat în ziua aceea şi nu s-a mai lămurit niciodată cât a fost a lui şi cât a fost a ei. Când vorbeşte despre 21 decembrie 1989, Mihai are un fel anume de a amesteca întâmplările acelei zile exact aşa cum le-a amestecat hazardul: în fiecare ceas a alergat între morţii din stradă şi soţia care-i năştea fiul. „Istoria”, spune el, „ca şi revoluţia trăită de noi, e ca vinul vechi, cu cât trece timpul cu atât e mai «tare » şi-i înţelegi mai bine esenţa”. Şi ştie ce spune, doar e arheolog. Acum, după 20 de ani, se uită la ea şi spune îngândurat: un haos bine organizat!
Iarna îi surprinde, din nou, pe primari, cu şcolile în reparaţii, fără căldură sau apă. Noroc cu vacanţa sosită în avans. Din ianuarie însă, copiii se vor întoarce să înveţe în cămări improvizate, la căldura din godine, şi vor face kilometri pe jos, prin zăpadă. Asta în timp ce primăriile au fost renovate, iar bisericile sunt monumente de arhitectură.
De două luni, Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Cluj nu mai are bani să-şi plătească utilităţile. Toţi banii care mai intră în bugetul instituţiei sunt folosiţi pentru plata indemnizaţiilor de şomaj şi atât.
Sunt oameni aspri. Nu plâng uşor, nu se căinează, nu ţipă de durere. Muntenii din Bucium mai mult tac. S-au născut cu muntele în piept, din piatra lui şi-au făcut casele, din piatră au măcinat aurul, din piatră şi-au făcut mormânt.
Melanezienii erau fermecaţi de avioanele care zburau pe cer. Niciodată, însă, obiectele acestea nu coborau spre ei. Albii, din contră, reuşeau să le prindă. Şi asta pentru că dispuneau la sol, în anumite locuri, de obiecte asemănătoare, care atrăgeau avioanele zburătoare. Aşa că indigenii au construit un simulacru de avion din crengi şi liane, au trasat un teren pe care l-au iluminat cu grijă noaptea şi au aşteptat răbdători ca avioanele să coboare.
Campania electorală a bulversat ţara, mesajele politice plutind oarecum în ceaţă au lăsat mult loc pentru improvizaţie şi bâjbâieli. Fluturaşii de campanie sau emisiunile tv nu au reuşit să le spună limpede oamenilor ce vor să facă în viitor cei doi candidaţi. Aşa că fiecare şi-a stabilit cum a putut propriile aşteptări cu care merge la urne duminică, aşteptări care au legătură mai mult cu 20 de ani de frustrări decât cu ce poate face un preşedinte.
Cu surle, trâmbiţe, presă după ei şi readucere aminte a faptului că, vezi Doamne, şi-au ţinut cuvântul, oficialii români au schimbat marţi Audi-urile pentru a se da cu Loganul în ochii poporului pe primii 42 de kilometri din autostrada Transilvania.
În timp ce galeriile comerciale din centrul Clujului se închid, oamenii cu sacoşele din rafie îşi caută vadul la marginea oraşului.
Pe malul stâng al Târnavei Mari, sub corcoduş, lângă Strada Sălciilor, la marginea Blajului, joi dimineaţa au găsit mâna. Nenea Jenucu, văcarul, a văzut-o primul. Era jos, în iarbă, ca o rădăcină ieşită din lut sau ca o creangă de pom uscată.
Marile oraşe româneşti nu au avut niciodată o direcţie de dezvoltare sănătoasă. După fiecare schimbare de macaz, oraşul se schimonosea şi mai tare, în funcţie de cât de mult îl distorsiona nebunia unui regim sau proasta lui administrare. Clujul a fost lovit din plin de crize. Istorice, politice, sociale, financiare. Un oraş mândru, prea mândru de imaginea sa, dar fără direcţie şi fără identitate.
Un sat din Ardeal are un castel şi câteva păreri proprii despre lume: se răstoarnă când te aştepţi mai puţin.
Nu ştiu ce culoare are aurul, îi cunosc doar atingerea rece şi fină, de mătase. De câte ori ating medaliile, în urechi li se zbat fluturii aplauzelor şi în stomac simt emoţiile din ziua aceea. Au înotat foarte bine. Aşa li s-a spus. Ochii lor nu au văzut nimic. Nu au văzut apa, nici oamenii, nici luminile, nici puzderia de oameni veniţi să vadă minunea cu ochii lor. Cu ochii lor buni. Ei nu şi-au văzut nici camarazii de competiţie. Au înotat repede, repede şi atât. Nu ştiau dacă sunt în faţă, dacă sunt ultimii sau primii, dacă sunt singuri în apa flendurită a bazinului sau alături sunt alţi copii care dau şi ei iute din mânuţe.
Timp de două zile, oameni din Justiţie, magistraţi, preşedinţi de tribunale, dar şi analişti, avocaţi sau magistraţi din străinătate au discutat la Cluj despre starea actuală a Justiţiei din România.
Zonele portocalii din întreaga ţară sunt ocupate de panouri imense, bannere şi mesh-uri cu chipul conducătorului iubit al partidului, democrat-liberal, evident. Imaginea lui Traian Băsescu ne urmăreşte practic din orice colţ de stradă, candidatul PDL îndemnând la un vot dublu: pentru împuţinarea parlamentarilor şi pentru preşedinte.
Istoria s-a jucat cu slovacii din Şinteu, i-a adus, i-a dus, i-a nimicit şi i-a risipit, pentru ca acum să strige apelul într-un sat-muzeu. Sâmbătă dimineaţă, într-o zi geroasă, înecată în zăpadă, în vatra satului, la întâlnirea cu preşedintele Slovaciei nu a avut cine să vină.
I se spune Doctorul anti-şpagă. Dacă cineva îndrăzneşte să-l mituiască, este aspru mustrat. Printre bolnavi circulă acest avertisment. Locuieşte în spital, să fie mai aproape de inimi.
În timp ce ridică ziduri, Biserica se năruie măcinată de boli lăuntrice: corupţie, lăcomie, kitsch, dependenţă faţă de stat, abuz de indiferenţă faţă de naţiune.
Toamna răstoarnă brazdele pământului o dată. Primăvara se întorc şi-l mai afânează cu plugul încă o dată. În aprilie înfig în pământ cartofii şi-i aşteaptă să răsară. Mai merg la ogor din când în când să vadă dacă firul împunge pământul, dacă sămânţa a fost bună. De cele mai multe ori o iau din pivniţele lor. Nu au bani să o cumpere. Dar e cartof sănătos, cartof de munte.
Şoseaua lui Berceanu a distrus drumul imperial roman, apoi s-a prăbuşit după două zile de ploi.
Jiboul începe din gară. Este mai mult decât orice o intersecţie de drumuri de fier, o staţie importantă şi ultimul loc unde se reparau locomotivele cu aburi. Marţi dimineaţa, privind ceasul gării, îi văd limbile întoarse pe dos, măsurând timpul înapoi.
Mircea Miclea este preşedintele Comisiei prezidenţiale pentru Educaţie, care a propus Guvernului soluţii concrete şi moderne pentru noua Lege a Educaţiei, asumată de curând în Parlament.
Cam o sută de sindicalişti au pichetat Prefectura de la Cluj în 15 septembrie, ziua asumării răspunderii guvernamentale pe legile educaţiei, salarizării şi restructurării agenţiilor guvernamentale. Au fluierat, au ţinut de pancarte şi cam atât, pentru că la discuţii cu autorităţile au fost invitaţi doar unii lideri. Nu toţi. Ce nemulţumiri au ei?
Criza poate termina acum ce a început Ceauşescu cândva - desfiinţarea satului românesc.
Jurist, profesor de drept constituţional şi membru de onoare al Academiei Române, Tudor Drăganu este, la 97 de ani, unul dintre cei mai apreciaţi dascăli ai Clujului. Specialist în drept constituţional, autor al lucrărilor „Introducere în teoria şi practica statului de drept“ şi „Drept constituţional şi instituţii politice“, profesorul este un veritabil „patriarh al dreptului românesc“.
Cătălin are 21 de ani şi e student la ASE Bucureşti, în anul III. Este din Ploieşti, mama lui e frizeriţă, are un mic salon. Tatăl este electrician. Cătălin a găsit soluţia. De lipit.
În prima jumătate a acestui an, tranzacţiile imobiliare din judeţul Cluj s-au diminuat cu o treime în raport cu aceeaşi perioadă a anului precedent. În acest context, unul dintre viceprimarii municipiului Cluj-Napoca propune înfiinţarea unei burse imobiliare care să preia toate tranzacţiile de acest fel din oraş.
Pe holurile Palatului de Justiţie din Cluj-Napoca, luni de dimineaţă era o linişte ca de vacanţă. La judecătoria oraşului pare să nu fie nici un dosar de judecată pe rol, sălile sunt goale şi doar sporadic culoarele sunt străbătute de câte un magistrat fără robă şi deloc grăbit.
Departe de lumea dezlănţuită este tot o lume dezlănţuită. La Roşia Montană, un loc ascuns între munţi, aparent calm, o mână de oameni se pun de-a curmezişul unui megaproiect. S-au proptit în stânca muntelui şi nu se lasă duşi cu nici un preţ din calea unei investiţii de nouă miliarde de dolari.
Sociologul Vasile Dâncu explică într-un interviu pentru
Cotidianul cum stăm cu alegerile prezidenţiale de peste 3 luni. Politic vorbind, stăm prost, spune Dâncu: „Candidatul liberal lipseşte“. „Mircea Geoană se zbate“. „Băsescu nu face nici un gest de competiţie“. Fostul lider pesedist, astăzi retras la catedră, la Cluj, spune că lipsesc viziunile şi proiectele candidaţilor, acestea fiind înlocuite de scandal politic.