Postul Sf. Apostoli Petru și Pavel, corifeii apostolilor (video)

Sfinții Apostoli Petru și Pavel, numiți și „căpeteniile apostolilor” și „stâlpii cei neclintiți ai Bisericii”, sunt sărbătoriți în calendarul ortodox  pe 29 iunie, după o perioadă de post.

Postul, care variază ca durată în funcție de data Sfintelor Paști, începe anul acesta pe 16 iunie.

Duminică, 15 iunie, biserica a rânduit lăsatul secului pentru începutul postului celor doi Sfinți, iar credincioșii vor respecta perioada de postire de luni, 16 iunie, până sâmbătă, 28 iunie.

Cei doi corifei ai apostolilor au împlinit în viața lor îndemnul lui Hristos de a sluji semenilor: „Cine ar vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru; și cine ar vrea să fie cel dintâi între voi, să fie tuturor slugă” (Marcu 10, 43-44).

Datorită propovăduirii lor, creștinismul s-a răspândit în întreaga zonă a Mediteranei.

Sfântul Petru a fost de față la majoritatea evenimentelor importante din viața lui Hristos, chiar și atunci când doar un grup restrâns de ucenici a fost prezenți (Matei 9, 18-26; 17, 1-8; 26, 37).

După cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Apostol Petru a fost cu adevărat ceresc, fiind caracterizat printr-un dor arzător după Dumnezeu, care nu l-a părăsit toată viața.

Conform informațiilor privind activitatea sa misionară, Sfântul Petru a propovăduit Evanghelia Domnului în Iudeea, Antiohia, Pont, Galatia, Capadocia, Asia, Bitinia și Roma.

De altfel, tradiția leagă cea mai mare parte a activității sale de Antiohia și ținuturile împrejurătoare, întrucât despre el se spune că a fost episcop al acestei cetăți timp de 20 de ani, înainte de a poposi la Roma. Sfântul Petru a ajuns la Roma în timpul celei de a doua captivități a Sfântului Apostol Pavel, sau cel mai devreme după revenirea acestuia din Spania și înainte de a face călătoria de rămas bun în Asia Mica și Macedonia. Perioada episcopatului Sfântului Petru la Roma, timp de 25 de ani, aparține unei tradiții catolice din secolul al-III-lea, care îl consideră ca fiind primul Papă al Romei, și întemeietorul Papalității.

Trecerea la cele veșnice a avut loc la Roma, prin moarte martirică, în același timp cu Sfântul Pavel, în timpul persecuției împăratului Nero din anul 67.

Conform „Legendei Aurea de Jacobus da Voragine”, publicată în secolul XIII, în preajma capelei „Quo vadis, Domine?” din Roma, de pe Via Appia, Petru l-ar fi revăzut ultima dată pe Iisus, în momentul în care voia să fugă din Roma, spre a scăpa de martiriu. Sfântul Apostol Petru l-ar fi întrebat pe Iisus: Quo vadis, Domine? („Încotro te îndrepți, Doamne ?”), la care Iisus i-ar fi răspuns: „Vado Romam venio iterum crucifigi” („Am venit la Roma, spre a fi din nou crucificat.”). Rușinat de dezamăgirea din cuvintele lui Iisus, Sfântul Petru s-ar fi reîntors la Roma, primind martiriul.

Sfântul Apostol Pavel nu L-a întâlnit pe Mântuitorul în timpul activității Sale pământești 

Sfântul Pavel, spre deosebire de Sfântul Petru, care a făcut parte din cei care au trăit alături de Mântuitorul, s-a adăugat cetei Apostolilor în chip minunat după Înălțarea Domnului la cer și Pogorârea Duhului Sfânt(…)

Sfântul Apostol Pavel a fost numit „Apostolul Neamurilor”, deoarece a vestit cel mai mult pe Hristos printre popoarele păgâne din acele timpuri.

Sfântul Apostol Pavel a fost martirizat la Roma, în anul 67, în timpul persecuției împăratului Nero, prin decapitare.

Faptele apocrife legate de numele Sfântului Pavel menționează locul martiriului, pe malul stâng al Tibrului, la aproximativ cinci kilometri depărtare de Roma, la Ad Aquas Salvias.

Surse: Creștin Ortodox, Basilica, Ziarul Lumina, ortodoxianeamului.