Scrisoare deschisă prilejuită de Ziua Culturii Naționale

Scrisoare deschisă prilejuită de Ziua Culturii Naționale
D-lui H.-R. Patapievici, președinte – timp de două mandate – al Institutului Cultural Român

Domnule Patapievici,
Alaltăieri (n.red -15 ianuarie), de Ziua Culturii Naționale, celebrată simbolic în ziua în care s-a născut Eminescu, peste o mie de bucureșteni s-au perindat spontan la mormântul lui, de dimineață până seară. Acest pelerinaj fără precedent proiectează ceea ce ați scris despre Eminescu (în revista „Flacăra”, nr.1/2002) și despre poporul român (în volumul „Politice”, 1996), pe cele mai înalte culmi ale josniciei.

Cu nădejdea că, având în vedere ceea ce ați scris, vă veți da seama că nu aveați voie să fiți președinte al Institutului Cultural Român (ICR) întrucât erați în totală incompatibilitate morală, am redactat un „dialogul virtual” despre Eminescu, în care am inserat consternantele dvs „verdicte”:

Emil Cioran: „L-am idolatrizat întotdeauna pe Eminescu; și dacă n-am comentat niciodată opera lui este pentru că viziunea lui despre lume îmi e foarte apropiată. Tot ce e negativ în el, tot ce e spaimă în lume, eu în el o regăsesc. Nimic nu te paralizează în așa măsură pe cât afinitatea întemeiată pe admirație.”
Vladimir Streinu: „Opera lui Eminescu e actul de identitate universală al neamului nostru.”
Constantin Noica: „Omul deplin al culturii româneşti”…
H.-R. Patapievici: „Dacă ne gândim că doar cu 20 de ani în urmă Eminescu mai era încă “omul deplin al culturii române” — acum noţiunile înseşi de „deplin” şi de „cultură” au devenit suspecte … —, înţelegem amploarea prăbuşirii cotei lui Eminescu la bursa valorilor”.

Cioran: „Eminescu e unul dintre marii scriitori ai lumii…”, „Afară de Eminescu totul este aproximativ. /…/ Căci nu l-am declarat cu toţii o excepţie inexplicabilă printre noi? Ce-a căutat pe-aici acel pe care şi un Budha ar putea fi gelos? Fără Eminescu, am fi ştiut că nu putem fi decât esenţial mediocri… ”
Patapievici: „Profund el nu mai poate fi considerat, deoarece categoria profundului, nefiind
postmodernă, nu mai e prizată de intelectualii progresişti. [neomarxiști?]”

Noica: „Prin Eminescu şi moştenirea miraculos rămasă de la el, ni s-a făcut un dar de care n- au avut parte alte culturi, fie şi cele mari. La scara culturii noastre, funcţia lui Eminescu poate fi mai vie decât cea a lui Shakespeare în Anglia, sau a lui Goethe în Germania…”
Patapievici: „Eminescu nu ne mai poate apărea decât ca exasperant de învechit. … Iar cultura
română din ultimii ani, în lupta pentru integrare euro-atlantică, nu doreşte decât să scape de tot ce este
„învechit” – adică să fie progresistă”.

George Călinescu: „Eminescu – poetul nepereche a cărui operă învinge timpul, cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc”
Patapievici: „Ca poet naţional Eminescu nu mai poate supravieţui, deoarece noi ieşim azi din
zodia naţionalului.

Mircea Eliade: „Dacă poporul român dispare şi rămâne o carte a lui Eminescu, lumea va şti cine-au fost românii.”
Petre Țuțea: „Eminescu e românul absolut.”
Tudor Arghezi: „Fiind foarte român, Eminescu e universal.”
Eliade: „Rareori un neam întreg s-a regăsit într-un poet cu atâta fervoare. Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru şi cel mai strălucit geniu pe care l-a zămislit pământul, apele şi cerul românesc. El e, într-un anumit fel, întruparea însăşi a acestui cer şi a acestui pământ, cu toate frumuseţile, durerile şi nădejdile crescute din ele. Recitindu-l, ne reîntoarcem ca într- un dulce somn, la noi acasă”.
Garabet Ibrăileanu: „Eminescu e unul din exemplarele cele mai splendide pe care le-a produs umanitatea.”
Cioran: „Suntem prea obligaţi faţă de geniul lui…”

Patapievici: „De Eminescu am început să ne jenăm…”

Arghezi: „A nu respecta pe Eminescu e o dovadă de imbecilitate”.
Patapievici: „Eminescu joacă rolul cadavrului din debara.”
Cioran: „Eminescu e scuza României. România poate să facă toate prostiile, şi Eminescu le compensează”, „El izbăveşte România de toate păcatele”…

…Inclusiv de păcatele dvs, domnule Patapievici, președinte – timp de două mandate – al ICR…

*

Cu nouă ani în urmă v-am adresat o scrisoare (publicată de revista Contemporanul – ideea europeană, în 20 mai 2014) în care am prezentat alte culmi ale josniciei pe care le-ați atins. Mai înalte decât cele mai ale înalte…, pe care nimeni n-a reușit încă să le-atingă. O performanță demnă de Cartea Recordurilor care probabil nu vor fi niciodată egalate, darmite depășite. Până în prezent, nu ați găsit de cuviință să răspundeți. Vă retrimit scrisoarea mai jos sperând că, totuși, veți binevoi să răspundeți:
„Domnule Patapievici, dacă aţi fi fost preşedintele Institutului (Cultural) Francez, dacă aţi fi scris şi dacă aţi fi publicat textele de mai jos în împrejurarea în care Constituţia Franţei interzice prin lege defăimarea ţării şi a naţiunii, cum credeţi că ar fi reacţionat justiţia franceză, preşedintele Franţei şi primul ei ministru?
„Toată istoria, mereu, peste noi – francezii –, a urinat cine a vrut. Secole de-⁠a rândul, ne-⁠au luat la urinat englezii: era să ne înecăm, aşa temeinic au făcut-⁠o. Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvântată spre englezi, iar ei reîncepeau: ne zvântam gura câţiva ani în Războiul de 100 de ani, dar englezii ne-⁠o umpleau iar la Crécy, la Poitiers şi la Calais. Şi aşa mai departe, la nesfârşit. Mai ales la Waterloo. În cele din urmă, ne-⁠au luat la urinat nemţii…”
„Privit la raze X, trupul poporului francez abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia spiritului francez este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinarii.”
„Numai violenţa, numai sângele mai pot trezi poporul francez — acest popor de grobieni — din enorma-⁠i nesimţire.”
Poporul francez: „65 de milioane de omuleţi patibulari” (patibular: demn de-a fi spânzurat)

*

Întrucât nimeni nu a scris până acum texte atât de defăimătoare la adresa naţiunii franceze, putem doar bănui cum ar fi reacţionat cele mai înalte autorităţi din Franţa.
Domnule Patapievici, acum câţiva ani cineva mi-⁠a trimis textele redate mai jos, susţinând că sunteţi autorul lor. Nu citisem niciodată texte atât de defăimătoare. Nu puteam să cred că le-⁠aţi scris.
Eram convins că fuseseră contrafăcute pentru a vă compromite în înalta demnitate de preşedinte al ICR.
Abia după mult timp am aflat că textele erau autentice. Atunci m-⁠am gândit că au fost scoase din context, având de fapt o semnificaţie opusă. Am citit contextul, dar era acelaşi. Am rămas perplex, neînţelegând cum e posibil ca cele mai defăimătoare texte la adresa naţiunii române să fie scrise chiar de preşedintele ICR.
Întrucât, conform articolului 30 din Constituţia României, „defăimarea ţării şi a naţiunii sunt interzise de lege”, nu credeţi că e pe deplin justificat refuzul primului ministru al României Victor Ponta de a contrasemna proiectul de decret al d-lui Băsescu prin care acesta doreşte să vă confere Ordinul Naţional Steaua României? Poate că atunci când a spus „nu pot să contrasemnez decorarea unor indivizi care exprimă poziţii împotriva României”, primul ministru se gândea inclusiv la textele de mai jos din cartea dvs intitulată „Politice”:
Poporul român: „23 de milioane de omuleţi patibulari” – pag. 53 (Politice)
„Numai violenţa, numai sângele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-⁠i nesimţire.” – pag. 63
„Toată istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. /…/ Ne-⁠au luat în urină slavii /…/ Apoi ne-⁠au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, aşa temeinic au făcut-⁠o. Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvântată iar ei reîncepeau: ne zvântam gura la Călugăreni, ne-⁠o umpleau iar la Razboieni, şi aşa mai departe, la nesfârşit. Apoi ne-⁠au luat la urinat ruşii, care timp de un secol şi-⁠au încrucişat jetul cu turcii…” – pag. 63, 64
„Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinarii.” – pag. 63

*

După ceremonia în care v-⁠a conferit pentru a doua oară Ordinul Naţional Serviciul credincios, domnul Băsescu a mărturisit următoarele: „Îmi dau seama că sunt în faţa unei părţi a intelectualităţii române pe care tot timpul am încercat să o înţeleg în exigenţele ei chiar dacă nu am înţeles-⁠o întotdeauna în scrisul ei, în opera ei”. D-l Băsescu v-⁠a decorat „pentru promovarea libertăţii de gândire şi exprimare în acord cu principiile democraţiei”. Și ca o încununare a celui mai grotesccinism, a decis să vă confere şi cel mai înalt ordin naţional – Steaua României – ignorând faptul că aţi scris cele mai defăimătoare texte la adresa naţiunii române şi că această defăimare, conform Constituţiei, este interzisă de lege. Potrivit Codului penal în vigoare în momentul în care aţi publicat respectivele texte, „manifestările publice săvârşite cu intenţia de a defăima ţara sau naţiunea română se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani” (art. 236/1)“.
17 ianuarie 2023
Sorin Ilieşiu – fost senator României (2012-2016), membru al Comisiei pentru Cultură

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.