La Jocurile Olimpice de la Sydney, în 2000, China a câștigat 28 de medalii de aur. La Olimpiada de la Beijing, în 2008, numărul medaliilor de aur a ajuns la 51. Pentru Olimpiada de la Rio de Janeiro, la același interval de opt ani, Beijingul își dorește să respecte această progresie. Pe aceeași linie, președintele Xi Jinping își dorește să transforme China într-o mare forță fotbalistică, scrie El Pais într-un articol dedicat creșterii spectaculoase a investițiilor din fotbalul chinez.
Xi a declarat in 2011, pe când era vicepreședinte, că își dorește ca țara sa ”să fie gazdă și chiar să câștige Cupa Mondială”. Odată ajuns președinte, Xi a pus aparatul de stat să lucreze la un plan in 50 de puncte pentru dezvoltarea fotbalului chinez, cu scopul ca în 2026 China să fie gazda Cupei Mondiale si se are in vedere chiar posibilitatea organizării campionatului din 2022, în cazul în care Qatarul va pierde dreptul de a fi gazdă. Sven-Goran Eriksson, acum antrenor în China, îi dă dreptate lui Xi. ”China ar putea câștiga Cupa Mondială peste zece ani”, spune el.
China începe să bată record după record pe piața transferurilor și politica nu mai este cea de a atrage staruri din lumea fotbalului aflate la final de carieră, ci jucători în plină glorie. În ultima perioadă de transferuri, cluburile din China au investit aproape 300 de milioane de euro, Liga chineză devenind cea mai darnică din acest punct de vedere, peste Premiere League, potrivit Transfermarkt. Este o sumă cu peste 60% mai mare decât cea investită în transferuri în aceeași perioadă a anului 2015.
La începutul acestei luni, echipa Jiangsu Suning a anunțat că îl transferă pentru 50 de milioane de euro pe brazilianul Alex Teixeira, de la Șahtar Donetk, dorit și de Liverpool. Cei de la Jiangsu Suning par că sunt într-o competiție cu Guangzhou Evergrande, campioană din China, care au anunțat transferul pentru 42 de milioane de euro al lui Jackson Ramirez de la Astletico Madrid, starul columbian venit la clubul din Madrid în vara anului trecut. Shanghai Shenhua l-a luat pe columbianul Fredy Guarin cu 13 milioane de euro. Nou promovata Habei China Fortune l-a adus pe Gervinho de la AS Roma pentru 18 milioane de euro. Internaționalul brazilian Ramires a venit de la Chelsea la Juiangsu Suning pentru 28 de milioane de euro. Acestea sunt doar câteva din transferurile de marcă făcute de cluburile din China pentru campionatul care se va relua pe 5 martie. Ar urma, scrie El Pais ca Yaya Toure sa plece de la Manchester City la un club din China dispus să ofere pentru el 40 de milioane de euro.
Investițiile cresc uriaș și pe piața drepturilor de televizare a partidelor din China. China Media Capital a oferit 1,15 miliarde de euro pentru drepturile de televizare a partidelor de fotbal în următorii cinci ani, adica de 32 de ori mai mult decât precedentul contract.
Foamea de investiții în fotbal nu se manifestă doar în China. Marile conglomerate chineze au început sesiunea de ”cumpărături” și în străinătate. Investitorul Chen Yansheng a devenit cel mai important acționar al clubului Espanyol Barcelona, iar Wang Jianlin, cel mai bogat afacerist din China, a cumpărat 20% din acțiunile clubului Atletico Madrid. În decembrie 2015, după ce președintele Xi Jinping și-a făcut un selfie cu Kun Aguero, atacantul lui Manchester City, fondul chinez de investiții CMC a anunțat că va investi la City 400 de milioane de euro. În Portugalia s-a încheiat o afacere controversată – compania chineză Ledman a devenit sponsorul oficial al ligii a doua a campionatului portughez de fotbal. Cei de la Ledman au pus condiția că în cele mai importante echipe din această ligă să fie titulari cel puțin zece jucatori din China și a trimis și trei antrenori chinezi în Portugalia.
Mai mult, Real Madrid a deschis o reprezentanță la Beijing și a încheiat un acord de cooperare pentru a antrena copiii de la Guangzhou Evergrande. FC Barcelona și Manchester United au făcut același lucru în Hong Kong, cu capital chinez.
Criticii acestei politici chineze în fotbal spun că majoritatea jucătorilor care pleacă în China se apropie de 30 de ani și sunt supraevaluați, iar cluburile europene chiar doresc să se dispenseze de jucători cu salarii foarte mari. Alții spun ca investitorii chinezi acționează foarte pragmatic. ”Există un nou motiv pentru milirdarii chinezi de a investi în fotbal – pentru a-și constitui capital politic în vremuri tulburi”, spune autorul Rowan Simons, citat de Daily Mail.
Până la urmă, dezvoltarea fotbalului chinez urmează scenariul dezvoltării economiei chineze în ansamblu: stabilirea unui scop de către conducerea politică, pomparea banilor, sume uriase pentru a importa know-how și inovație, iar apoi încercarea de a cuceri piața mondială. „Este mașina autoritară chineză în plină viteză. Și există încă mulți admiratori ai săi, în ciuda tot mai multelor dovezi că o asemenea abordare își atinge limitele în termeni economici”, scrie Forbes.
Și sub aspect strict sportiv există îndoieli că o asemenea politică agresivă va putea aduce China între primele puteri fotbalistice la nivel de echipă națională, în condițiile în care acum se află pe locul 93 în clasamentul FIFA.
Președintele Xi Jinping dorește să infirme acest scepticism. L-a numit coordonator al dezvoltării fenomenului fotbalistic pe unul dintre membrii Comitetului Central al Partidului Comunist și în China se aplică pas cu pas programul în 50 de puncte pe care l-a amintit. Pentru 2017 se prevăd 20.000 de noi terenuri de fotbal pentru școli și centre sportive pentru încă 100.000 de noi jucători. Toate acestea fac parte din ambițiosul plan al președintelui Xi-Jinping de a converti China intr-o putere mondiala a fotbalului. Totodată , conform planului aprobat se vor construi sau adapta pentru acest sport 20.000 de școli pentru anul 2020, iar cifra se va dubla până în 2025. Se va urmări și implementarea acestui sport ca materie obligatorie în colegiile publice, inclusiv prin introducerea de cursuri de driblinguri, control al balonului. Deoarece se vorbește nu numai de o practică sportivă , ci de o manieră de a înțelege și trăi fotbalul, deci de un mod de viață.
Însă apare din nou o întrebare. Acest sistem de dezvoltare al unui sport de echipă seamănă perfect cu cel pus la cale pentru dezvoltarea gimnasticii, înotului, badmintonului sau tenisului de masă, sporturi individuale în care China este o mare forță. Va putea fi el replicat și în cazul fotbalului? Va reuși sistemul comunist chinez să producă fotbaliști cu o tehnică strălucitoare prin aceleași metode inginerești prin care au reușit să își sincronizeze înotătoarele, gimnastele? Liderii politici chinezi privesc către Brazilia, însă marea diferență, scrie Forbes, este că în Brazilia întreg sistemul fotbalistic trage în aceeași direcție și sprijină meritul. În China obiectivele sunt impuse la nivel politic și intră în conflict deseori cu obiectivele antrenorilor sau ale administratorilor cluburilor. În China se dezvoltă un fotbal bazat pe patronaj și nu pe merit, concluzionează Forbes.
”Planificarea nu este bună”, spune un jucător european de fotbal din China, citat de El Pais. ”Le lipsesc încă terenurile pe care să joace și, deși au o tehnică bună, nu este competiție între ei, pentru a-i ajuta să se dezvolte”, spune el despre copiii din China. În plus, părinții nu par fericiți să vadă cum copiii lor bat mingea în loc să rezolve probleme la matematică. Guvernul de la Beijing făcut un pas în direcția descentralizării chiar pe 25 februarie 2016, anunțând că desființează Centrul Administrativ pentru Fotbal, unul din departamentele Departamentului Administrativ pentru Sport și transferă atribuțiile federației chineze de fotbal.
Liderii politici chinezi ar trebui să învețe o lecție care vine din alt sport, tenisul. Li Na este prima jucătoare chineză care a câștigat un turneu de Grand Slam, la 32 de de ani. În declarațiile de după victorie nu a mulțumit deloc statului și sistemului sportiv pe care Beijingul îl conduce. Mai mult, Li Na renunțase la programul de pregătire oferit de stat încă de la 20 de ani. Statul chinez îi recrutează pe cei mai buni sportivi și îi introduce în echipele naționale. A fost și cazul lui Li. Însă în 2008 e s-a retras de la echipă și și-a ales singură antrenorii, programul si și-a păstrat mare parte din banii câștigați din tenis. Abia apoi au urmat marile rezultate.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.