„Inteligența artificială” reia ideea „l’homme maschine”, a lui La Mettrie. Acesta își asuma că omul poate fi abordat cu succes ca mașină, dar și că este posibilă o mașină care copiază omul. Prin John McCarthy (1955), „artificial intelligence” a și fost concepută ca „teorie și tehnologie a creării de mașini care învață și decid pe baza acestei învățări”. Se voiau „mașini capabile să facă abstracții, să dezvolte idei, să rezolve probleme, care au fost rezervate până acum oamenilor, și să se optimizeze pe sine”. Unul dintre creatori, Marvin Minsky, a și formulat cel mai clar optica deja în anii 1970. „În următorii doi până la opt ani vor fi mașini având inteligența unui om mijlociu. Mă gândesc la o mașină care este în stare să citească Shakespeare, să schimbe uleiul la mașină, să toarcă intrigi la birou, să relateze o glumă și să controverseze. În acest punct, mașina va începe să se formeze singură, cu viteză fantastică. După câteva luni, ea va fi atins nivelul unui geniu, iar cât de mare va fi capacitatea ei de prestare nu va mai fi de subestimat”, declara într-un interviu vestitul inventator.
Informaticienii sunt optimiști. Consacratul lor purtător de cuvânt, Martin Ford, aseamănă expansiunea „inteligenței artificiale” cu schimbările ample aduse de electricitate în viața oamenilor. El observă însă și un fapt de cotitură: pătrunderea mai adâncă în rețelele neuronale odată cu cercetarea felului în care sunt compuse și se manifestă moleculele de proteine. Preluată tehnologic, această cercetare a dus la o noua dezvoltare a „inteligenței artificiale”, ce se aplică apoi, firește, la rândul ei, în cercetări ale minții umane. Rețelele neuronale au devenit și mai informative în construcția de noi computere (Rule of the Robots: How Artificial Intelligence Will Transform Everything, Basic Books, New York, 2021). Programul DeepMind și-a adăugat Deep Learning, iar apoi, computația Cloud a dus la platforme ale Google ce permit tot mai multor oameni accesul la folosirea „inteligenței artificiale”. Martin Ford nu vede limite în ceea ce privește simularea creierului uman ca realitate biologică, dar consideră că o copiere a creierului sub toate aspectele rămâne science fiction (ediția germană, 2024, p. 17). Nu fiindcă informațiile ce se stochează sunt incomplete sau modulele software, legate de logica cunoscută, insuficiente, ci datorită complexității înseși a creierului.
Cunoașterea care conduce dezvoltarea „inteligenței artificiale” este azi ramificată. La ea participă informatica, ingineria, neurologia, fiziologia, psihologia, matematica, logica, teoria comunicării. Idealul este de a ajunge la mașini ce pot fi agenți de sine stătători în viața oamenilor. Diversificarea direcțiilor de dezvoltare este enormă. Informaticienii au, în aceste demersuri, firește, abordările lor.
„Inteligența artificială” modifică adânc înțelegerea lumii, „provoacă” filosofia și schimbă cultura. Cine se pronunță asupra ei se cuvine să cunoască ceea ce se petrece înăuntrul ei. În orice caz, s-a ajuns deja în punctul în care este evident că preocupările pentru cunoașterea „inteligenței artificiale” și cele privind condiția umană sunt chemate să meargă mână în mână.
Întrebarea ce pot și ce nu pot computerele, care întruchipează acum cel mai clar „inteligența artificială”, este pusă de tot mai mulți oameni. Răspund, la rândul meu, evidențiind aici argumentele majore puse în dezbatere și rezumând perspectiva proprie.
Teoria actuală a cunoașterii nu poate să nu înceapă cu apărarea tezei autonomiei funcționale a minții umane. Ea are de partea ei multe argumente, izvorâte chiar din practica cercetării de la Galilei, la Einstein, Max Planck, Norbert Wiener. Hilary Putnam i-a adăugat „argumentul computerial”. Conform acestuia, în sistemele care au cel puţin gradul de complexitate al mașinilor capabile să dea seama de propria funcționare, care sunt „maşinile Turing”, „descrierile organizării funcţionale” sunt logic diferite de „construcţia lor structurală (fizico-chimică)” si de „descrierile modului de comportament efectiv sau potenţial” (Hilary Putnam, Mind, Language and Reality, 1975). Ceea ce înseamnă că, în cazul relației dintre creierul uman și organism, lucrurile stau cel puțin la fel. Funcționarea creierului se sustrage oricărei mecanici.
Complexitatea aceasta nu ar trebui însă să descurajeze modelările creierului uman. El însuși inovator în lingvistică, robotică și filosofie, Hilary Putnam a reluat argumentul lui Noam Chomsky după care nu este de așteptat ca „inteligența artificială” să copieze limbajul natural, dar modelarea limbajului trebuie continuată. „Multe sisteme sunt prea complexe pentru noi ca să le putem prelua, să facem predicții sau să le simulăm în detalii; dar asta nu înseamnă să spunem că nu putem să căutăm modele teoretice utile ale unor astfel de sisteme” (Hilary Putnam, Renewing Philosophy, Harvard University Press, 1992, p. 17). Operăm, de pildă, cu „științe economice”, chiar dacă nu s-a captat complexitatea economiei.
Întrebarea ce se pune în fața oricărei pretenții privind „mașinile inteligente” este „unde se află conștiința?”. John Searle a răspuns convingător: „conștiința este o caracteristică a creierului la un nivel mai înalt decât acela al neuronilor individuali” (Putting Consciousness Back in the Brain. Replic…, în volumul Neuroscience & Philosophy. Brain, Mind & Language, Columbia University Press, 2003, p.99). Procesele mentale sunt legate de procesele neuronale din creier. „Conștiința constă /…/ în procese mentale subiective, calitative, unificate ce se petrec în spațiul fizic al craniului, probabil localizate mai ales în sistemul talamocortical” (p. 114). Ea nu e transpozabilă în nici un alt loc.
Poate fi socotit creierul uman un computer? Tot John Searle a argumentat: „creierul, pe cât contează operațiile sale intrinseci, nu face procesarea informației. El este un organ biologic și procesele sale specific neurobiologice cauzează forme specific de intenționalitate. În creier, în mod intrinsec, există proceese neurobiologice și uneori ele cauzează conștientizări” (Is The Brain a Digital Computer?, 1990, în același volum, p.106). Creierul nu „procesează informații” – în fapt el prelucrează date, atâtea câte pot fi stilizate ca informații, dar datele rămân mereu ceva mai mult. Ele țin de experiențe ale acțiunilor de inserare a ființei umane în condițiile mediului vieții. Creierul permite analogia cu un computer, dar este mereu mai mult.
John Searle a acuzat o „eroare de tip homunculus (homunculus fallacy)” în modelările computaționale ale minții. Această eroare constă, tehnic vorbind, în aceea că un concept este explicat recursiv, adică prin conceptul însuși, fără a-l defini sau explica în prealabil. Ea este observabilă ușor atunci când se explică vederea umană reținând că lumina din exterior formează o imagine pe retină și ceva (sau cineva) plasat în creier controlează dacă imaginea este imagine. Asumpția este că înăuntrul creierului ar exista, metaforic vorbind, „un homunculus, adică un omuleț”, care controlează imaginile ce se derulează.
O personalitate cu bună formație în noua configurație a cunoașterii, Daniel Dennett, a formulat două argumente îndreptate contra exaltării potențialului „inteligenței artificiale”.
Primul argument este acela că „inteligența artificială” este o abordare care a luat act de faptul că strategia de cercetare reprezentată de behaviorism în psihologie, nu mai dă rezultate. Nici reprezentarea prin psihologia fiziologică a semnalelor neuronale nu le mai dă. Fiind ambele excedate de complexitatea psihicului, s-a recurs la o strategie care a ales, dintre variantele abordării cogniției, pe aceasta: cum poate un sistem să îndeplinească performanța X? Or, aceasta este o „chestiune de soluție mai curând decât una de descoperire” (Brainstorms. Philosophical Essays on Mind and Psychology, The MIT Press, 1986, p. 111). Este vorba, astfel, de o teoretizare „aprioristică”, ce ne poate duce la sesizarea de constrângeri, dar poate înșela cu privire la realitate.
Felul de a proceda „aprioristic” a fost repede îmbrățișat de „psihologia cognitivistă”, ai cărei adepți s-au entuziasmat de abordarea psihicului plecând de la modelări computeriale. Acest fel de a proceda trimite însă psihologia pe o cale ce o ține la distanță de datele empirice și antrenează patru lacune: a) componentele modelării sunt introduse miraculos; b) se ia în mod discutabil o constrângere ca mai importantă decât altele; c) se restrânge artificial designul unui subsistem; d) se restrânge convenabil performanța unui sistem (p. 112-113). „Psihologia cognitivă” își asumă că există un izomorfism între computer și creier, dar „verisimilitudinea” programului computerial nu este același lucru cu izomorfismul.
Nu mai este de mirare, observ eu, că, de pildă, ministrul educației naționale al Franței a cerut deja cu un deceniu în urmă părăsirea „psihologiei cognitive” ca bază a educației. Argumentul era că aceasta îndepărtează formarea elevilor de realitățile vieții lor.
„Inteligența artificială este cea mai abstractă cercetare a posibilității inteligenței sau cunoașterii” (p. 119). Ea împarte cu filosofia interesul pentru structuri abstracte și cu psihologia interesul pentru un sistem aparte – cel al psihicului uman. În fapt, „programele inteligenței artificiale nu sunt experimente empirice, ci experimente de gândire regulate protetic prin computere” (p. 117). Nici nu este sigur că „inteligența artificială” rezolvă toate problemele pe care le întâlnește pe traseu. Oricum, ea nu-și asumă întreaga realitate.
Al doilea argument formulat de Daniel Dennett pleacă de la teorema lui Gödel: într-un sistem de axiome consistent, de pildă, al aritmeticii numerelor naturale, sunt propoziții ce nu se pot dovedi în acel sistem. Or, computerele sunt mașini bazate pe sisteme de axiome, „mașinile Turing” recurgând prin construcție la exploatarea tuturor legilor cunoscute pentru a-și atinge scopul. Dar, oricât de dezvoltată ar fi, „mașina Turing” are nevoie de ceva ce ține de creatorul ei. Nu are nici bază matematică asumpția că ea ar putea avea un scop, în înțelesul propriu al acestui termen (p. 261). „Mașina Turing” depinde de intenția designerului, iar această intenție nu se transmite ca atare mașinii.
Interpretarea cu care avem de a face din partea celor care exaltă potențialul „inteligenței artificiale” este că ea ar implica procese cognitive reale. John Searle i se opune. Teza sa este: „Operațiile creierului cauzează conștiință care are conținut semantic. Operațiile programelor sunt pur sintactice, iar sintaxa prin ea însăși nu constituie conștiință, nici nu este suficientă să genereze conștiință” (p. 62). Ca să putem vorbi legitim de prezența „conștiinței”, aceasta ar trebui „duplicată”, dar ea este numai „simulată” de computer. Nici „mașinile Turing” nu pot duplica conștiința, căci sunt prevăzute doar cu sintaxă. „Fenomenele mentale au o ontologie la persoana întâi în sensul că ele există efectiv doar când sunt experimentate de un agent uman sau animal” (p. 64). Restul sistemelor nu ajung la procese mentale.
Lui John Searle i se datorează argumentul „Camerei Chineze (Chinese Room)”: să presupunem, analog „testului Turing”, că într-o cameră este plasat un om care nu cunoaște limba chineză. Dar acesta este dotat cu un pix, o bucată de hârtie, cu date privind simbolurile limbii chineze și instrucțiunile cu privire la ceea ce poate face cu simbolurile. Vom putea observa că persoana se comportă asemenea unuia care folosește simbolurile și regulile acestora din limba chineză fără să o înțeleagă. „Întregul sistem nu are nici o cale să atașeze semantică sintaxei simbolurilor din computer” (p. 59). Persoana poate folosi simboluri, dar nu le stăpânește „semnificația”.
John Searle mai argumentează plecând de la teoria sa a „actelor de vorbire (speech acts)” și invocând unitatea propoziției. Noi formulăm propoziții în comunicare – „sentences” – pentru a performa în materie de comportament. Performativitatea este imanentă comunicării (The unity of the proposition, 2008, în Philosophy in a New Century, p. 188). Locuția presupune ilocuție. Dar și invers, ilocuția este legată de reprezentarea a ceva în lume. În orice caz, vedem totdeauna obiecte doar în relații ce ne interesează. Fundamentală în propoziție nu este, așadar, „referința (reference)”, ci „satisfacția (satisfaction)” obținută prin acțiune, iar „adevărul (truth)” este doar caz particular al „satisfacției”. Unitatea unei propoziții este dată astfel nu de altceva decât de „starea intereselor și acțiunilor noastre (state of affairs)” ce procură satisfacție (p. 193). Dar „limbajul este cel care ne permite să rupem unitatea naturală a propoziției introducând o articulare pe care forma prelingvistică nu o are” (p. 192). Posibilitatea acestei ruperi este fructificată de „inteligența artificială”.
Mai este de observat că „testul Turing” abordează inteligența conform behaviorismului: ceea ce se gândește trebuie să se vadă în comportament – al oamenilor sau al computerelor. De altfel, deja Alan Turing își asuma că un comportament exterior este un test concluziv pentru un eventual proces cognitiv ce are loc în interior. Numai că, observă John Searle, „este posibil să existe stări mentale fără a fi exprimate în comportament și este posibil să fie comportament care să nu corespundă la stări mentale” (The Turing Test: fifty-five years later, 2008, în Philosophy in a New Century, p. 55). Poate exista comportament exterior fără proces cognitiv și invers. Astfel că, putem construi mașini, dar nu le putem atribui „interior” de natură mentală.
În prelungirea acestor argumentări, decisive, după părerea mea, privind potențialul „inteligenței artificiale”, aduc aici încă două argumente, din perspectiva mea – a pragmatismului reflexiv.
Primul argument l-am formulat pe baza observării cunoașterii (vezi volumul Argumentarea, Editura Academiei Române, 2010). El pleacă de la considerentul că se pot obține, printr-o analiză, pornind de la nivelul accesibil oricărui om, trepte ale cunoașterii: judecata; propoziția folosită în comunicarea curentă dintre oameni; ansamblul de propoziții ce poate reda diferențele, divergențele, contradicțiile realității; propoziții ca parte a „actelor de vorbire”; și, desigur, „actele de vorbire” ca părți ale „jocurilor de limbaj”; delimitarea „informației”, prelucrarea acesteia și folosirea tehnicilor digitale; operarea cu „argumente” în vederea ajungerii la „înțelegere”; evaluarea argumentelor din punctul de vedere al inteligibilității expresiei, veracității vorbitorului, adevărului conținutului și justeței relației celor care comunică.
Tabloul acesta ne spune că ceea ce numim cunoaștere – inclusiv cea realizată cu ajutorul „inteligenței artificiale” – pleacă de la date factuale și este de încredere. Ea se realizează în trepte și presupune parcurgerea lor. Pierde evident acela care nu se folosește de computer. Apăr însă susținerea că, înțeleasă ca asumare a întregului condițiilor vieții umane, „gândirea” este mai sus de treptele enunțate, fără a se rupe de ele și fără a se reduce la vreuna (A. Marga, Vocația gândirii, 2024). Ca efect – cultura, luată în lărgimea și finalitatea ei la bază, „înțelegerea”, rămâne indispensabilă cunoașterii, fie ea și realizată cu „inteligența artificială”.
Al doilea argument este acela, că sub anumite aspecte, deja prin construcție și funcționare, „inteligența artificială” prestează mai puțin decât „inteligența naturală”. Și ea are un prealabil care-i condiționează rezultatele. Ea a plecat de la căutările de rezolvare a unei probleme tehnice: construirea de mașini aidoma minții umane, eventual cu capacități sporite. Ea a modelat mintea pe anumite premise logico-lingvistice. Ea a făcut loc unui concept al „informației” care asigură abordarea matematică, dar a rămas deschisă întrebarea pe cât operăm în viața curentă cu acest concept. Ea a aplicat o metodologie constând în abordarea unui obiect într-un cadru apriori, computațional. Ca urmare a acestor opțiuni, rămâne de discutat în ce măsură această metodologie duce la cunoașterea lumii trăite a vieții – realitatea inevitabilă cu care ne întâlnim și în care trăim în cursa noastră ca oameni pe pământ. (Din volumul A. Marga, Inteligența artificială și condiția umană, în pregătire)
Doctă și necesară lămurire a inteligenței artificiale într-un moment în care se dă alarma despre pericole. Încadrare pricepută a construcției științifice în datele vieții omului.
un articol ecsceptional la o problema arzator de ardenta
Sustinerile lui John Searle lamuresc concentrat, in esenta, chestiunea controversata a inteligentei artificiale prin trimiterea la constiinta de sine care separa OMUL de MASINA, la fel cum il separa de ANIMAL…Posedand un creier asemanator omului animalul NU ARE
CONSTIINTA DE SINE A OMULUI, altfel DEVENEA OM, fapt care demonteaza gargariselile kilometrice, chiar daca sunt docte si abunda in termeni pretiosi, majoritatea citati din altii, ca inteligenta artificiala, adica MASINILE, vor face altceva intr-un viitor imprevizibil
decat le implementeaza OMUL…
Mă,. Păi robotul ști că e o mașină,. Ști mai tot despre el. Dar despre om ce știi ? Nimicuri.. Nu știi de ce folosește doar 15% din capacitatea creierului. Nu știi proveniența genetică, nu știi o grămadă de lucruri,.. și te fălești cu texte pentru idioți ?
Articol de bază, cu argumente majore și argumente personale puternice. Chestiunea este să se învețe din ceea ce este la vârful cunoașterii și să se creeze. Articolul o face în manieră admirabilă. Nimeni nu inventează de la zero. Doar pe la aceste comentarii apar inși care cred că cineva pleacă de la zero. Probabil că aceia au cultura zero în cap și vorbesc orice, la întîmplare.
Eu sper ca inteligența artificială să poată elabora noi teorii filosofice pe baza celor lansate deja, eventual mai inteligibile decât este cazul în prezent, fapt care ar permite ( în sfârșit ! ) pensionarea filosofilor contemporani ( nu dau nume )😊 Există totuși un mare risc, acela de a alimenta cu idei și teorii filosofice ” la modă ” un supercomputer dotat cu inteligență artificială, care poate sfârși prin a recomanda exterminarea în masă a autorilor de teorii filosofice actuali …
Fabulian si toti compasii lu PROFI sunt OAMENI CAPTIVI care nu au fost niciodata liberi…Si CUNOASTEREA depinde de CONSTIINTA…Chiar daca ulterior se interconditioneaza…MASINILE FABRICA COMPONENTE MECANICE, NU LE CREEAZA…MASINILE redau strict ceea ce le-a fost implementat de catre OM…
Șahul (de la cuvântul persan shah, „rege”) este un joc de strategie între doi jucători.
Șahul ca „Sportul minții” are o istorie de peste 1.500 de ani.
Kasparov, clasat pe primul loc în lume, a jucat un meci de șase jocuri împotriva calculatorului IBM de șah Deep Blue, în 1996. Deep Blue a șocat lumea prin câștigarea primului joc, dar Kasparov a câștigat convingător meciul prin câștigarea a 3 jocuri și 2 remize.
Meciul de revanșă în 1997 a fost câștigat de către mașină, care a fost ulterior retrasă de către IBM !
PS. Jocurile de strategie sunt jocuri în care capabilitatea jucătorilor de a lua decizii are o influență determinantă în rezultatul acestora. În aceste jocuri jucătorii au interese opuse, în totalitate sau parțial, acest aspect cauzând un anumit comportament și o anumită strategie în abordarea jocului.
Inteligența artificială este/mereu vă fi puțin mai proastă decât cretinii care au programat-o
Șahul ca „Sportul minții” are o istorie de peste 1.500 de ani.
Kasparov, clasat pe primul loc în lume, a jucat un meci de șase jocuri împotriva calculatorului IBM de șah Deep Blue, în 1996. Deep Blue a șocat lumea prin câștigarea primului joc, dar Kasparov a câștigat convingător meciul prin câștigarea a 3 jocuri și 2 remize.
Meciul de revanșă în 1997 a fost câștigat de către mașină, care a fost ulterior retrasă de către IBM !
Este exact invers:
CONSTIINTA depinde de CUNOASTERE … STRICT ! Constiinta se adapteaza dupa nivelul de cunoastere.
Remote neural monitoring viewing folosit de Politie pe oameni ca pe cobaipentru monitorizare permanenta 24 din 24. Abuzuri. Strict Secret! Nu se investigheaza nimic! E secret modul de operare. Si asa in secolul 21 politia face experimente pe oameni! In capul lor se numeste Preventieee! Dar este Ilegala! Nu au mandat pentru asa ceva! Si se aplica si in UE!
un articol pe masura…
ha ha ha ha
„În următorii doi până la opt ani vor fi mașini având inteligența unui om mijlociu.”…
ha ha ha
nenea asta consumase ceva inainte de a da aceasta declaratie? mie asa mi se apre…
DA DE CE MAI ESTE NEVOIE DE `„OM”~ DACĂ PÂNĂ Acum 40 ani omul a trăit cu inteligența lui -iar de acum un an nu! să dispară omul !RĂMÂIE ELE -INTELIGENȚELE ARTIFICIALE!
Un software programat să învețe să acționeze in baza algoritmilor și statisticilor nu e Inteligența de nici un fel,e un program.
Andrei Marga,prostocratul Cotidianului. Mereu pe câmpuri. Daca tot nu a prins un post important in haur…dă-i cu mizerii.
Imre Știi tu?
Cand filozofii o iau razna …si latra la luna
Lasati un ing.IT …cu bun simt …sa vorbesca
…tehnologia actuala NU se compara cu complexitatea creierului
…Poate peste un secol (un mileniu) sa apara o revolutie stiintifica (…nu stim) …acum NU e momentul
…in vorbe simple AI este doar o minciuna globalista …SF …spalat creiere …buna pt poponari
Softul politiei pe oameni. Ești recidivist? Vrei sa scapi de inteligenta? Fugi în Rusia ortodoxă și protectoare de prostani înapoiați .
Mă Akornion, tot sub nivelul normalului rămâi. Păi tocmai asta spune articolul, că nu este posibilă mașină ce are conștiuințe de sine. unde nu-i conștiințe de sine nu-i posibilă filosofia – știe și gâgă. Așa că mașina a înlocuit deja inși ca tine. Filosofii veritabili știu organizarea lumii și nu sunt în pericol. Inși ca tine sunt deja trecutul.Când nici citi texte nu știu, ce să mai așteptăm. Mașina le citește – azi mașinile și creează. Chestiunile sunt mai complicate decât îbțeleg inși care nu mai trec clasa a patra.
PROFI face ce a predat la UBB: cenzura ! Cea mai buna dovada de prostie, pana si un robot, despre care vorbesti fara sa stii, are mai multa minte ca tine !
Articolele domnului Marga denota un nivel de inteligenta iesit din comun numai ca atunci dar cand doresti sa te adresezi publicului general trebuie sa fii destept. Oricate citate, trimiteri sau parafrazari si rationamente gustoase ai insera intr-un articol daca publicul general trebuie sa reciteasca o fraza pentru ca nu a inteles-o la prima lectura atunci trebuie sa te intrebi daca nu cumva esti tu prea complicat pentru un public prea putin avizat si finalmente sa publici articolul intr-o revista de specialitate.
@oportun…absolut
de emotzii nici vorba…
de la teoria critica a scolii de la frankfurt de influentza neo marxista itzigvista la inteligentza artificiala.
tot nr omoara cu citatele de ce a spus un aburic sau altul
pensie nene…tzine si de megalomanie aici
Articol eminent pe o temă ce trebuie lămurită. Este bine că se aduc în relief argumentele și autorii de reper mondial. De către un autor care stăpânește domeniul filosofieri și științelor de azi. Unii nu pricep și trec la direct la ce pot, minciuni. Profesorul a predat la UBB, Viena, Munchen, Montpellier, Ierusalim, București argumentarea, filosofia contemporană, filosofia germană actuală, pragmatismul american, religia în era globalizării. Nu a dorit nici un post.Precum profesorul său, Habermas, s-a retras pentru a lucra la opera sa. Publică în specialitate, cărți și studii. De obicei, înțelegerea articolelor depinde și de cititor.Articolul acesta expune lucrurile pe înțelesul culturii generale din zilele noastre.
Iubiți viața așa cum este, iubiți pe aproapele vostru ca pe voi înșivă, iubiți soarta sau destinul ce v-a fost dat ori menit și ve-ți fi fericiți! Nu există inteligență sau înțelepciune mai înaltă decât bunătatea.
Cum spuneam, constiinta determina PROCESUL CUNOASTERII si abia ulterior apare interconditionarea biunivoca…Nu intamplator cineva celebru a statuat, „cuget, deci exist” si altcineva la fel de celebru a supralicitat, „stiinta fara constiinta e ruina sufletului”,
la care eu adaug „si ruina caracterului”, daca a existat vreodata inaintea inregimentarii la dogma genocidului…
Nimic despre OM si MASINA la cei pe care dogma i-a transformat in masini…
Motorul CUNOASTERII UMANE este CURIOZITATEA umana (de cele mai multe ori INDIVIDUALA).
STIINTA inseamna CUNOASTEREA UMANA de tip OBIECTIVA si CONCRETA a MEDIULUI INCONJURATOR (a fenomenelor si legilor acestuia) si diseminarea acestor CUNOSTIINTE in COMUNITATI mari umane pentru a fi FALSIFICABILE (pentru a fi supuse testarilor umane) si INSUSITE de catre acele comunitati umane (locale sau globale).
CONSTIINTA UMANA inseamna ELABORAREA unui set de NORME (spirituale, culturale si de credinte) pentru insusirea si aplicarea in practica tehnologica si sociala a rezultatele obtinute de catre CUNOASTEREA UMANA.
Ca este asa o dovedeste evolutia CREDINTELOIR spirituale umane prin DEZVOLTAREA de conceptii religioase si filozofice DIFERITE, functie de EVOLUTIA in timp a CUNOSTIINTELOR UMANE.
„Optica inteligenței artificiale (AI)” devine dependenta de volumul de BIG DATA (de date ale CUNOASTERII umane) stocate in VR. CUNOASTERE umana STOCATA pe MASINI si DISEMINATA de catre MASINI care pot fi sau se pot transforma in AUTOMATOANE (masini dotate cu IA, adica care pot stoca, invata si interpreta datele VR si pot actiona (si ele) in conformitate cu acestea).
E na! Nati-o frinta ca ti-am dres-o…”Teoria actuală a cunoașterii nu poate să nu înceapă cu apărarea tezei autonomiei funcționale a minții umane.” Bineinteles ca e posibil sa inceapa cu totul altceva dar na, 5% stim, de 5% vorbim…
Cînd lipsa culturii face în jur ravagiile ce se văd ușor, este salutar că unii gânditori dau răspunsuri. Articolul Optica inteligenței artificiale probează o temeinică cunoaștere a domeniului inteligenței, naturale și artificiale, și a distincțiilor hotărîtoare. Domnul Marga a captat simplu și clar, cu cele mai bune argumente formulate pe plan internațional, diferența mașină, creier, calcul, conștiință, conștiință de sine. Foarte lămuritoare cele două argumente ale dînsului – treptele cunoașterii și prealabilul ei.Mulți fac mari confuzii între aceste realități, iar unii, cum se vede ușor, folosesc aceste noțiuni ca niște pietre. Mașinile inteligente progresează continuu – implacabil, putem spune. Ele au ajuns azi la creații, cum bine spune articolul. dar le va lipsi conștiința de sine – pe care doar omul o va imprima.
Printre cei mai competenți la noi Andrei Marga a apărat și apără primatul minții în configurarea realităților. Argumentele sale din monografia Argumentarea (2005) și apoi din volumul Cunoaștere și reflexivitate (2014) sunt impresionante. Dînsul duce fructuos înainte, la nivelul de azi al cunoașterii, această abordare. Sunt convins că inteligența artificială, fiind construită, cum bine spune, aprioristic la bază, va fi momentul extinderii teoriei sale a cunoașterii.
Nu este de mirare cuprinzătoarea cultură și competență pe care și articolul Optica inteligenței artificiale la denotă.Profesorul Marga a studiat în Germania federală și SUA. A publicat mult despre SUA -îmi amintesc volumul Profilul americii clasice de la Editura Academiei, 2017. Despre Germania a scris și mai mult – vezi Introducerea în filosofia contemporană, Editura Compania 2017. A și tradus din filosofia și teologia americană și germană. A ținut conferințe la Harvard, Washington DC, New York și în alte locuri. A predat ca profesor la Viena, Munchen, Montpellier și Jerusalim. Știe bine China, despre care a și publicat cartea China ca supraputere, 2021. Știe Japonia, unde a fost în conducerea Universității ONU. A și fost cel mai ales rector român în organizații internaționale. Este probabil și cel mai laureat cu distincții în afara țării dintre intelectualii români.
in actualul mediu socio-economic-cultural, care a dus omenirea in pragul extinctiei, asemenea sublinieri nu fac decit sa ingroase concluzia pe care ma feresc sa o trag. mai am speranta inca…
CONSTIINTA inseamna ELABORAREA unui set de NORME pentru insusirea si aplicarea in practica tehnologica si sociala a rezultatele obtinute prin ACTIUNEA acelei entitati.
Aceasta este si cel mai usor de implementat in cazul masinilor, robotilor si al robotilor automatoni. Deoarece aceasta reprezinta DOAR inscrierea unui set de norme „morele” (de autodeterminare si de comportament in raport cu mediul inconjurator) DIRECT in softul IT din memoria acestora .
Dar PARADOXAL, CONSTIINTA UMANA, cea care inseamna ELABORAREA unui set de NORME pentru insusirea si aplicarea in practica tehnologica si sociala a rezultatele obtinute de catre CUNOASTEREA UMANA, este cel mai greu de implementat la nivelul indivizilor (implicata fiind complexitatea creierului uman) si a colectivitatii umane. In cazul uman acesta IMPLICA elaborarea unui set intreg de norme MORALE (de tip spirituale, culturale si de credinte religioase).
Conștiința (din latinescul conscientia) fiind un proces cognitiv care provoacă emoții și asociații raționale bazate pe filosofia morală a unui individ sau pe sistemul său de valori. În terminologia filosofică grecească, substantivul syneídēsis desemna funcția primară a rațiunii, aceea de a discerne între bine și rău.
Cuvântul conștiință presupune conștientizarea internă a unui standard moral în minte cu privire la calitatea motivelor cuiva, precum și o conștiință a propriilor noastre acțiuni.
Oamenii de știință contemporani din domeniul biologiei evolutive caută să explice conștiința ca o funcție a creierului care a evoluat pentru a facilita altruismul în cadrul societăților. Numeroase studii de caz privind afectarea creierului au arătat că deteriorarea zonelor creierului (cum ar fi cortexul prefrontal anterior) are ca rezultat reducerea sau eliminarea inhibițiilor (adica pierderea simtului moral propriu).
Insasi expresia „inteligenta artificiala” tradeaza constiinta umana asupra incapacitatii masinii de a surclasa inteligenta umana… Sahul o dovedeste in cazul programelor computerizate in care OMUL a introdus intreaga biblioteca specifica, inclusiv sutele de mii de partide dintre jucatori celebri…Unii au incapacitatea sa separe stocarea masinala de date de creatiile inteligentei umane…Kasparov a invins PROGRAMUL computerizat atunci cand nu a mai folosit DESCHIDERILE clasice punandu-l in incurcatura…Un PROGRAM de sah nu o sa creeze un PROGRAM de sah…Danile e singurul care in finalul comentariului a dovedit ca are constiinta realitatii in abordarea acestei tematici…Poate pentru ca e inginer…O masina nu poate totusi fi „inteligenta”, asa cum o scranteste la un moment dat…Degeaba o doteaza OMUL cu voce si cu maini si cu un corp „uman”…Cand OMUL o sa creeze MASINA OM atunci o sa devina Dumnezeu…
surprinzand ESENTA
Daca-i tai curentul robotului sau daca i se defecteaza o componenta „adio inteligenta artificiala”…Diagnosticarea computerizata care se bazeaza pe investigatiile unor aparaturi, precum diagnosticul stabilit de medicii actuali, nu este un act deliberat, fiind tot expresia unor date implementate…Adevaratii medici din trecut diagnosticau corect pe baza de simple anamneze…Unii indivizi inca nu au depasit faza intelegerii constiintei, cunoasterii si constiintei de sine…Mai bine PROFI se referea la CLONE care sunt „fabricate” din „material biologic”…OMUL in evolutia sa, de la Adam si Eva, a inventat/fabricat UNELTE, mereu mai perfectionate…Vorbim deci de UNELTE, oricat de sofisticate ar fi sau ar fi abordate ontologic…Nu intamplator numim UNELTE si clonele superdogmatizate…
Dar AlphaGo (un program de tip AI dezvoltat de consortiul DeepMind), care a invins pe Fan Hui si pe Lee Sedol in 2016 in meciuri de GO ?
Softul AlphaGo fiind bazat pe tehnici de invatare (deep learning) de tip ‘neural networks’.
Tehnici softare de tip AI ‘deep learning’ prin metode de tip ‘neural networks’ am folosit si eu, folosind supercalculatoarele noastre de tip SGI, in domeniile Astronomiei si Cosmologiei.
Si Kasparov a folosit tot tehnici de invatare ‘deep learning’ de tip ‘neural networks’ atunci cand a invatat sahul.
Aceasta reprezintand ‘metoda de invatare’ (dintotdeauna) din domeniul educational (din creierul uman sau din AI). Numarul de noduri de tip ‘neural networks’ variind intre acestea.
Si doctorii au invatat sa lecuiasca si lepra, sa implementeze si sa cloneze proteze biologice inteligente si sa resusciteze oameni fara a se considera ‘zei’.
Si navele spatiale create de om au depasit Sistemul Solar, fara a se ciocni cu ‘sfera solida’ a stelelor, fara a ne considera drept ‘zei’ de pe ‘tronuri ceresti’.
Inteligența artificială este o realizare enormă și enorm de importantă a istoriei. Domnul Marga a observat cu aplomb două fapte: abia cu inteligența artificială se mai poate stăpâni azi complexitatea; ea depinde continuu de creatorul ei. Sub anumite aspecte ea întrece inteligența naturală, sub altele nu ajunge la nivelul ei, căci nu poate avea la propriu conștiință și conștiință de sine. Aștept să văd în volumul domnului profesor ce consecințe trage dintr-un fapt cert: se schimbă întreaga cunoaștere umană odată cu dezvoltarea i.a. Cele două argumente ale dînsului – treptele cunoașterii și dependența i.a.de un prealabil logico-matematic – sunt profund concepute și pot avea consecințe în construcția realității.
Cum sa vorbesti despre orice inteligenta cand tu nu o ai ? Inteligenta sta la baza umorului, iar tuasu utecizd este lipsit total de umor, e cramponat permanent de obsesiile sale, adica pozitiile in care n-a fost numit vreodata. Si vorba lui Clooney: „nicodata este prea curand” !
Cum sa vorbesti despre orice inteligenta cand tu nu o ai ? Inteligenta sta la baza umorului, iar tuasu utecizd este lipsit total de umor, e cramponat permanent de obsesiile sale, adica pozitiile in care n-a fost numit vreodata. Si vorba lui Clooney: „niciodata este prea curand” !
E trist ca unii nu inteleg diferenta dintre MATERIA VIE si MATERIA MOARTA care nu o sa…INVIE niciodata!!! Concluzia? Go la culcare!
Cine poate fi seful catedrei de Cenzura de la UBB Cluuuuj ?
– un lucru nu poate avea inteligenta
– nu stiu cine ne-a inzestrat cu tehnologia actuala – eu cred ca ingerii decazuti – dar poate Dumnezeu incearca sa ne pedepseasca pentru decaderea morala .Autorul are vreo explicatie pertinenta ?
„Inteligența artificială este o realizare enormă și enorm de importantă a istoriei”
S-a ajuns pana la pupincurismul Prostiei Artificiale ! Un alt matematician fara simtul umorului, practic, un margat veritabil.
Competent și deosebit de limpede abordată în articol inteligența artificială! Aceasta marchează viața actuală, vrem, nu vrem. Important ar fi ca cei care reacționează să aibă o idee despre ce este vorba. Clișeele, amintirile din copilărie fără cultură, imbecilitățile nu duc la înțelegerea ei și nu sunt semn de inteligență. Nici naturală și nici altfel. Inteligența artificială este creație a oamenilor – o aplicare a unor cunoștințe logico-matematice ce avansează continuu, împreună cu descoperiri inginerești uimitoare, de la informatică la materiale semiconductoare. IA nu are nici o legătură cu prejudecata că obiecte moarte ar fi vii sau ar avea inteligență. IA este o abordare cu succes enorm a realității și nu are nevoie de presupunerea că obiecte moarte ar fi vii. Doar minți vulgare își pierd timpul perorînd asupra a așa ceva sau recurgînd la diversiuni infantile.
Inteligenta presupune constiinta, empatie si umor, exact ce le lipseste margatilor, un fel de roboti naturali.
Inteligenta presupune constiinta, empatie si umor, exact ce le lipseste margatilor, un fel de roboti naturali. Toti viseaza la ce n-au.
Nu e articol remarcabil să nu apară inșii plini de ignoranță și vizibil plătiți, care mișună la subsolurile articolelor din acest ziar. Apar ca să împiedice, cu minciunile și mizeriile din capul lor, ca cititorii să-și facă o părere proprie și să discute. Și aici, la articolul Optica inteligenței artificiale, o adevărată premieră în România – prezentarea argumentelor privind limitele inteligenței artificiale. Argumentele sunt ale literaturii mondiale, la care, binevenit, autorul adaugă două argumente proprii. Și aici îi vezi pe acești inși, cunoscuți de altfel, chiar dacă schimbă semnăturile. Cum să progreseze această țară cînd, în loc să învețe, inșii trăiesc din delațiune? Fiecare cuvînt al lor este minciună. Să privi, însă, dincolo de mizerie, și să folosim prilejul unui articol mai mult decât remarcabil spre a ne întreba: nu cumva inteligența artificială este, la noi, paravanul pentru tot felul de malversațiuni? Ar fi bine să o protejăm de asemenea lucruri.
Mă băieți, Altfel decît normali, vă depășiți cu prostii condiția voastră. Trebuie să vă ceară cineva aprobare să fie de acord cu un articol? Margați – pesemne sunt foarte mulți, căci ceea ce spune un autor este valoare. Trebuie aprobarea voastră? Cel care publică trebuie să vă ceară acordul? Golănie, simplă golănie, băieți. Umorul vostru este prostul gust. Necivilizat, primitiv. De asta e nevoie în sărăcia de idei?
Superdogmatizarea marxistoida ii impiedica pe multi sa priceapa ca NU EXISTA INTELIGENTA ARTIFICIALA pentru ca UNELTELE/MASINILE nu sunt confectionate din „materie” BIOLOGICA, VIE!!! MATERIA MOARTA nu poate fi… „insufletita” decat electric si electronic!!!
Ma intreb ce-l motiveaza pe tomlin sa consume atata energie si inteligenta pt a ma anihileze?Un subinginer de lireaza cu agresivitatea specifica marxistoizilor incercand sa dea viata cunostintelor logico-matematice initiate si acumulate de OM pt a-si crea noi UNELTE!
Subingineri si semiconductoare…
Unde se spun idioțenii pe care nici copii nu le iau în seamă e sigur că este Charlie. Nu merită luat în seamă. Doar un propagandist al anilor cincizeci reșapat. Nu pricepe nici o inteligență, le confundă cu mersul la piață. Nici un progres, doar că înjură ce poate.
Primul program de inteligenta artificiala:
PRINT „Ich bin der Ratzinger”
Cine este oare tomlin? Nu apare in postarile de la acest articol.
De ce un prost nu recunoaște niciodată că a greșit? Pentrucă nimeni nu recunoaște faptul că este prost.
Inteligența artificială este inteligență – ea rezolvă anumite probleme. Unele, cum bine spune domnul Marga, ce țin de complexitate, le rezolvă mai eficace decât inteligența naturală. Nici una dintre cele două inteligențe nu se lasă bagatelizată. Articolul Optica inteligenței artificiale observă foarte exact că rezolvarea din partea IA este fără a angaja conștiință și conștiința de sine, care, așa cum bine a arătat John Searle, presupun creierul ca realitate biologică de complexitate aparte. Inteligența artificială este o investiție din partea minții umane. Dar investiția a devenit ea însăși creativă.
Din pacate si Danila, aparut in premiera pe forum, insista, chiar daca o face fara golanisme, sa considere „IA” inteligenta, cu toate
ca e o MASINA/UNEALTA, creata special sa „ne rezolve anumite probleme”, ATUNCI CAND APELAM LA EA!!! „Eficacitatea” acestei UNELTE tine
sau depinde de inteligenta naturala, ADICA UMANA, care a CREAT-O CA INSTRUMENT…”Creativitatea” UNELTEI se afla sub CONTROL UMAN… Aceasta UNEALTA sofisticata „CREAZA” numai atunci cand O PUNEM SA CREEZE, altfel STA SI ASTEAPTA sa o bagam in priza…
E trist ca obtuzitatea Apolo getica nu accepta alte abordari, mai ales atunci cand coboara la esenta…Nu poate exista INTELIGENTA FARA CONSTIINTA DE SINE…