Diplomația este mai complicată fie și din simplul fapt că trebuie să acopere derapajele multiple ale politicienilor dâmbovițeni prinși în rețelele interesului propriu exacerbat.
Primul ministru Ciolacu ar vrea o relație excelentă cu USA domnului Trump și cu UE a doamnei von de Leyen pentru a reuși ceea ce niciun lider nu reușește în acest moment.
Diplomația nu vine ca un grup de protestatari mobilizați la ordin să ocupe Piața Victoriei, are nevoie de un timp dedicat exclusiv profesionalismului prin care să implementeze interesul național și chiar în context regional.
Schimbarea unor miniștri este într-atât de relativă încât ceea ce contează este calitatea atât de greu de constituit într-un domeniu care sintetizează enorm de multe perspective și realități.
Unde este în acest moment politica noastră externă, dacă primul ministru crede că dezastrul României vine pe această filieră, e greu de precizat.
Responsabili de situația noastră externă sunt în primul rând președintele și premierul pentru că aceștia sunt la originea eșecului instituțional în domeniu.
Dacă suntem cu Europa sau cu USA, este o întrebare care arată improvizația care ne ține la periferia unui proiect de țară viabil.
Politica externă nu poate acoperi dezastrul politic de la București și fumigenele unei campanii electorale cu obiective pe alte meleaguri.
Institutiei respective „daca-i pui lacat dea drq-ul daca se prinde cineva o saptamana !” Asa a ajuns astazi. Umplutura, gagi-cute care mai de care mai cu pile iar blatul prajiturii agentura MI6 care lucreaza pe banii bugetului Romaniei. Bolovani mari !