Îmi aduc aminte de câteva drumuri prin Orientul Mijlociu. Drepte ca raza soarelui, calde, egale, nesfârşite. Mersul maşinii semăna cu un fâşâit de vânt pe buzele nisipului. Şi din când în când, câte o buclă de câţiva metri spre exteriorul direcţiei de mers. Dacă goneai, trebuia să reduci viteza, să te încadrezi frumos pe ochiul drumului şi iar drept, plicticos, asupritor de cald şi de egal. Bucla aceea era forma şireată a proiectantului de a te trezi din plictiseala deşertului. Cam aşa a arătat şi discursul lui Klaus Iohannis din Parlament. Numai buclele acelea de şosea au mai lipsit.
Preşedintele României a ajuns la capătul discursului, a băut o gură de apă dintr-un pahar pus la îndemână de oamenii protocolului de stat şi a plecat. Parlamentarii au dispărut şi ei ca apa în nisipul fierbinte.
Şi ce-a rămas? O bifare în calendarul celor două instituţii, o prezenţă mută a unui guvern cu multe personaje figurative, o îndatorire prezidenţială împlinită şi un public parlamentar ascultător.
Ce ne-a adus nou discursul preşedintelui Iohannis? Cică va fi un moment de inflexiune pentru sistemul judiciar. Adică până acum a mers ascendent şi de acum o ia la vale? Şi că preşedintele nu va fi un simplu spectator. Ce propune preşedintele? Ca pe lângă competiţia electorală politicienii să trudească la o construcţie pe termen lung. Pe 9 ani, cât îşi mai doreşte preşedintele? Pe 20 de ani sau numai pe 4 ani?
O sugestie: în nici un caz subiectele spectaculoase de zi cu zi să nu le elimine de pe agenda publică pe cele serioase. Adică şi scandal, şi dezbatere serioasă! Şi mai ce? Că politicienii au ajuns la final de mandate şi e un bun prilej ca aceştia să-şi plece urechea şi să arate ”preocupare de a asculta în mod autentic” (aşa s-o fi spunând în germană!) ce-şi doresc concetăţenii. Că altfel ne-a luat dracul. Nu mai ştie nimeni ce vrea poporul!
Discursul preşedintelui n-a fost întrerupt de aplauzelenici unuia trezit din somn. A curs şnur, ca drumul prin deşert, spunând cam aceleaşi lucruri pe care le-a mai spus şi pe care le-au semnalat şi alţi preşedinţi şi premieri şi parlamentari care ”au arătat preocupare!” de a părea oameni serioşi.
Ştiţi ce urmează în 2016? ”Va fi începutul recâştigării încrederii în politică”. Şi ştiţi de ce? Pentru că 2015 cu Klaus Iohannis la cârmă a fost un an în care am mai pierdut şi bruma de încredere pe care o câştigasem la alegerea sa. Să nu uităm de funcţionarea instituţiilor într-un stat democratic. Că de asta n-am mai discutat şi nu s-a ocupat nimeni până acum!?
Ştiţi cum se rezolvă toate acestea şi multe altele? Aţi ghicit! Prin ”acţiune comună”! Adică prin eforturile reunite ale preşedintelui cu bezmeticii de tehnocraţi şi cu bramburiţii de parlamentari!? Progres, nu glumă, ce va ieşi din această acţiune comună pe care n-am văzut-o nici la celelalte regimuri, necum la cel tricotat de Klaus Iohannis.
”Ce facem cu marile sisteme publice, de educaţie, sănătate, pensii? Ce soluţii găsim pentru sutele de mii de de tineri fără diplomă de bacalaureat care se integrează greu sau deloc pe piaţa muncii?… Cum facem cu salarizarea bugetarilor? Cum gestionăm problema demografică? Şi cum evităm un viitor probabil în care România ar deveni lipsită de atractivitate şi ca forţă de muncă, şi ca piaţă de desfacere?” Adevărate întrebări de Hamlet rostite de preşedinte la microfonul Parlamentului!
Păi nu ştie Vasile Dâncu? Nu are SRI-ul planuri şi oameni şi pentru astea? Nu ştiu Vasile Blaga şi Alina Gorghiu cum se rezolvă? Se poate aşa ceva!?
Şi dacă nu este clar, peste două zile, preşedintele se mai sfătuieşte şi mai face o conferinţă de presă în care clarifică lucrurile pe care le-a uitat.
Şi pentru că ministrul Adrian Curaj s-a apucat de înnebunit programa de învăţământ, trebuie să vă fie clar că după marele pariu cu educaţia al lui Traian Băsescu, ţinut pe podul Cotrocenilor, urmează şi pariul cu educaţia al lui Klaus Iohannis. Nu de alta, dar trebuie să ”definim clar obiectivele naţionale şi direcţia în care ne dorim să meargă sistemul nostru de educţaie”.
Dar cea mai tare bombă a discursului prezidenţial a venit abia spre sfârşit. ”Aveţi în mine un partener de dialog.” Eu unul n-am înţeles cui se adresa preşedintele?PSD-ului? PNL-ul am înţeles că e cam plictisitor. Doar n-o fi vorba de UNPR şi de ALDE? După cum s-au risipit cu toţii după discurs, mă îndoiesc. Poate se referea la guvern! Sau la serviciile secrete! Sau la cele câteva ONG-uri care nu-l deranjează!
Trebuie totuşi să recunosc un lucru. Şi trebuie să o faceţi şi dumneavoastră. În aceste luni, în România se produce o curăţenie de sar capete, scântei şi se alege praful din firme şi mahări, din potentaţi şi filo-ruşi. O fi aflat şi preşedintele Klaus Iohannis? O fi de acord cu asta? Se ocupă altcineva de toate şi când se întoarce de la Sibiu află şi el că au mai arestat vreo trei?
Preşedintele României a pierdut ocazia unei prezenţe mobilizatoare în Parlament. A ratat ocazia de a lansa câteva idei clare şi importante. A ţinut-o drept, de la prima pagină până la ultima, şi de acolo în linişte înapoi la Cotroceni.
Am avut o după-amiază cuminte. Chiar liniştită. Mă jenez să spun plictisitoare!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.