Doi prestigioşi artişti vizuali români: Iosif Kiraly şi Vlad Basarab

Institutul Cultural Român de la New York îşi continuă cu succes seria de expoziţii ce promovează valorile artelor vizuale din România, prezentate atât istoric şi comparatist, în cazul celor patru evenimente dedicate avangardei sau din perspectiva creatorilor români din generaţii mai tinere, afirmaţi în Europa şi în America.

Iosif Király a susţinut la New York două conferinţe de excepţie, care au demonstrat încă o dată originalitatea şi calitatea demersului artistic al acestui cunoscut arhitect şi artist vizual, ex-membru al grupului subREAL.

O primă conferinţă a prezentat Fotografia în arta contemporană românească, în sala Auditorium a ICR New York, în data de 23 aprilie 2015.

Cea de-a doua conferinţă susţinută de Iosif Király s-a intitulat Servind arta. Modalităţile grupului subREAL de a excava şi (re)construi arhivele, făcând parte din Simpozionul Media în Arhivă: Imagine, Text, Performance (24 aprilie 2015), care a avut loc la Jordan Center din cadrul prestigioasei universităţi din Manhattan, New York University.

Proiectul Cenzura Memoriei prezentat în conferinţa de la ICR New York

Într-o lume a cărei viteză de acumulare a evenimentelor este ameţitoare – şi potop şi Babel al informaţiilor care saturează spaţiul privat şi public -, volumul arhivelor creşte vertiginos, dar şi distrugerea lor poate părea cea mai simplă şi radicală soluţie de eliberare faţă de acest balast informaţional. În acelaşi timp, există tot mai multe arhive a căror semnificaţie istorică, morală, politică, socială, estetică este absolut indispensabilă pentru condiţia umană. După căderea Zidului Berlinului, o mulţime de cercetători s-au repezit asupra arhivelor pentru a dezvălui cine au fost victimele şi cine călăii, cine erau urmăriţii şi cine urmăritorii. Un mare interes au trezit atunci fotografiile legate de viaţa nevăzută a familiei dictatorilor şi o mare parte din miile şi miile de fotografii au fost aduse în centrul dezbaterii publice, dar noile ziare care au luat locul periodicelor comuniste au început să se debaraseze de arhivele voluminoase şi să elibereze spaţii cărora li se conferea o altă destinaţie.

Iosif Király şi alţi artişti au realizat cât de important era acest „siloz de fotografii”, folosit precum seminţele din grânare, pentru a răsădi proiecte vizuale moderne.

Conferinţa Fotografia în arta contemporană românească a fost concepută ca o amplă panoramă menită să evoce tendinţele, direcţiile şi temele recurente în arta fotografică din România ultimelor decenii, din prisma multiplelor ipostaze care îl definesc pe Iosif Király – artist vizual, prof. univ. dr. la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti (departamentul de Fotografie şi Imagine Dinamică), şi membru fondator, alături de Călin Dan, al cunoscutului grup subREAL.

Imagine cu o parte din public la ICR New York

Ceea ce este important pentru înţelegerea acestei direcţii în artele vizuale contemporane este perceperea fotografiei ca obiect în sine, menit să capteze un fragment din realitate, spre deosebire de fotografia folosită ca material şi mediu artistic, imaginar, prin intervenţii care reprezintă combinaţii sau decupări de fragmente, scrijeliri, suprapuneri de desene sau alte tehnici folosind acrilic, ulei, tuş, tehnici de tip colaj, fumaj etc.

Anul trecut, ICR New York a prezentat într-o secţiune a expoziţiei retrospective a artistului Christian Paraschiv de la Gallery RIVAA din New York asemenea „prelucrări” şi intervenţii asupra unui material fotografic aparţinând albumelor de familie, propriei biografii. Un alt nume care nu trebuie uitat referindu-ne la arta vizuală ca o formă de hibridare a fotografiei-material este marele artist deschizător de drumuri Ion Grigorescu.

Iată ce declara cu prilejul conferinţelor sale din SUA artistul vizual şi profesorul universitar Iosif Király: „Fotografia, ca mediu, a trecut în ultimii 25 de ani prin schimbări importante, cu implicaţii profunde în modul de captare, stocare, difuzare şi percepere a imaginilor. Procesul de globalizare, care s-a manifestat în toate domeniile, a fost oarecum simultan cu tranziţia ce a avut loc în domeniul fotografiei de la analog la digital şi care a facut posibilă apariţia reţelelor de socializare şi a schimbat radical industria fotografică, dar şi pe cea media.

Fotografia românească nu a făcut nici ea excepţie de la aceste transformări. Din perspectivă artistică, fotografia a devenit şi în România, ca şi în alte ţări, un mediu folosit de tot mai mulţi artişti. Poziţia fotografiei pe scena artistică românească a fost consolidată şi datorită pătrunderii acesteia în sistemul de educaţie artistică universitară. Schimbările menţionate mai sus, cărora li s-a adaugat şi tranziţia îndelungată de la o societate totalitară, în care aproape totul era controlat, la una de factură neo-liberală, sunt vizibile atât în viaţa cât şi în creaţia artiştilor care se folosesc de fotografie”.

Doina Uricariu şi Vlad Basarab

Conferinţa lui Iosif Király a fost însoţită de un bogat material vizual, prezentat electronic, sub formă de slideshow, care a impresionat audienţa, incluzând fotografii reprezentative din creaţia grupului subREAL şi a artiştilor Bogdan Bordeianu, Michele Bressan, Petruţ Călinescu, Ioana Cârlig, Alexandra Croitoru, Daniel Djamo, Dorel Găină, Daniel Gherca, Teodor Graur, Ion Grigorescu, Nicu Ilfoveanu, Raluca Ionescu, Feleki Károly, Aurora Király, Iosif Király, Andrei Mateescu, Eugen Moritz, Ciprian Mureşan, Marilena Preda-Sânc, Gheorghe Razovsky, Eugen Savinescu, Larisa Sitar, Roxana Trestioreanu, László Újvárossy .

Graţie parteneriatului ICR de la New York cu New York University, Iosif Király a participat la Simpozionul internaţional Media in Arhivă: Imagine, Text, Performance, în cadrul căruia a prezentat conferinţa Servind arta. Modalităţile grupului subREAL de a excava şi (re)construi arhivele. Simpozionul a fost organizat şi coordonat impecabil de Dr. Cristina Vătulescu, profesor asociat la Departamentul de Literatură Comparată şi “Director of Undergraduate Studies” la cunoscuta universitate newyorkeză. Lucrările simpozionului, însoţite de numeroase intervenţii ale studenţilor şi profesorilor ce făceau parte din audienţă, au avut loc într-un spaţiu consacrat, dedicat prezentării artelor vizuale, fiind anunţat prin o mulţime de flyere şi afişe ce ocupau coridoarele sau antecamera centrului de conferinţe.

Expoziţia Arheologia memoriei de Vlad Basarab la Pittsburgh Center

Alegerea genului acestuia de problematică şi promovarea ei într-un spaţiu academic au ţinut cont de numeroase considerente. Interesul stârnit de deschiderea arhivelor după căderea Cortinei de Fier, acum 25 de ani, a fost urmat la început de o firească orientare spre informaţie – numărul victimelor, numele vinovaţilor, modul intern de funcţionare al unui sistem înscris în munţi de documente. În prezent ne găsim în mijlocul unei noi revoluţii arhivistice, o revoluţie globală de această dată, în care digitalizarea arhivelor promite din nou o cantitate de informaţii fără precedent.

Acest simpozion internaţional a convocat arhivişti, artişti, cercetători, experţi ale căror contribuţii au atras atenţia asupra a ceea ce este de obicei pierdut din vedere în astfel de revoluţii arhivistice. Subiectele de discuţie au inclus: relaţia dintre imagine şi text în arhivă, locul corpului şi al performance-ului în arhivă, materialitate şi imaterialitate.

Iosif Király a vorbit în conferinţa sa despre proiectele grupului subREAL, pe care l-a fondat în 1990 cu criticul de artă Călin Dan, actualul General Manager al Muzeului Naţional de Artă Contemporană (MNAC) din Bucureşti, şi cu artistul vizual Dan Mihălţianu (acesta din urmă părăsind grupul pentru o carieră solo în 1993; grupul a continuat să fie activ în formula de duo până pe la mijlocul anilor 2000). Acest „grup de acţiune” a apărut ca o consecinţă a schimbărilor politice din 1989, pentru a “exorciza reziduurile deceniilor de opresiune comunistă”. Iosif Király a trecut în revistă principalele proiecte ale grupului subREAL, retrasând astfel parcursul cronologic şi ideatic al celor mai semnificative manifestări ale grupării, atât de nonconformiste, virulente şi provocatoare, de-a lungul a peste un deceniu de activitate.

Imagine din cadrul proiectului Interviewing the Cities – Listening to sculptures (Stockholm, 2002), al grupului subREAL, prezentată de Iosif Kiraly

Prezentarea a debutat cu perioada 1995-1996, când duo-ul subREAL – Călin Dan şi Iosif Király – a beneficiat de o rezidenţă de un an de la Künstlerhaus Bethanien din Berlin. Această perioadă a coincis cu o nouă etapă de creaţie a grupului. Distanţarea de cotidianul românesc a marcat începutul seriei Art History Archive (Arhiva de istoria artei): un imens material fotografic de arhivă, abandonat de UAP în urma desfiinţării revistei „Arta„, ce a fost transportat de cei doi membri ai subREAL în 18 lăzi la Berlin, unde a fost convertit într-o instalaţie dinamică prin „tapetarea” pereţilor şi tavanului spaţiului de rezidenţă cu reproduceri alb-negru de diferite dimensiuni. A urmat un şir de instalaţii şi performance-uri, axate conceptual pe fotografia de presă artistică. În seria Serving Art (Servind arta) (1997-1999), negativele unor fotografii de reproducere au fost deconstruite în instalaţii ce recuperau universul aural din jurul subiectului artistic (obiecte, personaje, evenimente), urmărind teme ca: interacţiunea cultură-politică, fotografia-interfaţă între public şi privat sau inocenţa ambiguă a aparatului de fotografiat. În seria Interviewing the Cities (Intervievând oraşele) (începută la Viena în 1999), reconstituirea unor cadre din arhivă a avut un dublu scop: să analizeze pe mai multe niveluri realităţile artistice din diverse oraşe şi să articuleze un jurnal subiectiv al relaţiilor cu oameni şi locuri.

Alături de Iosif Király, la Simpozionul internaţional de la NY au participat nume de referinţă: Paula Amad, Emma Hamilton, Michael Kunichika, Oksana Sarkisova, Sven Spieker, Diana Taylor, Ernst Van Alphen, Cristina Vătulescu. Conferinţa sa a fost moderată de Sven Spieker, profesor în cadrul Comparative Literature Program de la University of California, Santa Barbara, şi membru al colectivului editorial al ARTMargins Online, în care a publicat un amplu articol despre grupul subREAL.

Un parcurs artistic remarcabil

Imagine din cadrul proiectului Interviewing the Cities Framing (Lisabona, 2005), al grupului subREAL

Iosif Király (născut în 1957 la Reşiţa) este arhitect şi artist vizual, stabilit la Bucureşti. Lucrările lui se concentrează pe relaţia dintre percepţie, timp şi memorie. În anii ’80 a fost activ în reţeaua internaţională mail-art, o mişcare artistică alternativă, generată de estetica grupului Fluxus. Din 1990 a avut numeroase proiecte media, fie independent, fie ca membru al grupului subREAL (cu Călin Dan). După 2000 a realizat (împreună cu arhitecţii Mariana Celac şi Marius Marcu Lapădat) mai multe cercetări fotografice care investighează schimbările din viaţa cotidiană şi peisajul natural / urban din România post-comunistă. Are un doctorat în arte vizuale (2008) şi un master în arhitectură. Este profesor la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, unde predă din 1992, iar în 1995 a fost co-fondator al Departamentului de Fotografie şi Imagine Dinamică. În paralel, este profesor asociat la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA), în cadrul programului Master de Studii Vizuale. Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România (UAPR) şi al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă (AICA).

Iosif Király a beneficiat de mai multe rezidenţe artistice şi a primit numeroase premii şi recunoaşteri naţionale şi internaţionale, între care: 2013 – Castrum Peregrini, Amsterdam; 2012 – 18th Street Arts Center, Santa Monica / SUA – Visiting artist in residence (însoţit de două burse oferite de The Los Angeles Department of Cultural Affairs şi The Trust For Mutual Understanding); Artist in Residence. Krems; 2009-2013 New Europe College / Senior Getty Fellow, Bucureşti; 2009 ‐ European Central Bank ‐ Annual Photography Award 2009 – 2nd prize; 2006 – Trebesice Castle, Republica Cehă; 2004‐2005 – New Europe College / Getty Fellow, Bucureşti; 2004 ‐ Foundation BINZ39 Zürich; 2002 – IASPIS, Stockholm; 2001 – Light Work, Syracuse, NY; 2001 – Premiul UAP pentru multimedia; 2000 – Nordic Institute for Contemporary Art – Helsinki; 1999 ‐ Kultur Kontakt, Viena; 1997‐1998 ‐ Akademie „Schloss Solitude”, Stuttgart; 1995‐1996 ‐ Künstlerhaus Bethanien, artist in residence susţinut de Philip Morris Kunstförderung Berlin. Lucrările sale se află în mai multe colecţii private sau ale unor instituţii publice, precum: Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Bucureşti (MNAC); Stedelijk Museum, Amsterdam; 2000+ Arteast Collection, Moderna Galerija Ljubliana; Hamburger Bahnhof – Museum für Gegenwart, Berlin; Neue Galerie Graz am Landsesmuseum Joanneum; Museum of Contemporary Art, Ars Aevi, Sarajevo; The Benetton Collection; Light Work, Syracuse, NY; Emprise Bank, Wichita, KS; Fondazione Cassa di Risparmio di Modena; European Central Bank, Frankfurt.

Vlad Basarab şi cărţile lui de ceramică

Imagine din proiectul Art History Archive al grupului subREAL

Una dintre cele mai frumoase şi profunde întâlniri cu artele vizuale din România şi versatilitatea creaţiei în ceramică a fost prilejuită de expoziţia şi conferinţa multimedia prezentate la ICR New York de artistul vizual româno-american Vlad Basarab.

Evenimentul de la Institut a încheiat un parcurs mai amplu al artistului în Statele Unite, ce a debutat cu participarea sa la NCECA (The National Council of Education for the Ceramics Arts) Biennial, de la Brown University din Providence, Rhode Island şi a continuat cu Expoziţia personală a artistului de la Pittsburgh Center for the Arts, din statul Pennsylvania, în care a prezentat lucrări din ciclul Arheologia Memoriei.

“Dacă justiţia nu reuşeste să existe ca o formă a memoriei, memoria însăşi poate fi o formă a justiţiei”, afirma Ana Blandiana.

Ceea ce a impresionat în conferinţa lui Vlad Basarab a fost includerea discursului şi performanţelor sale multimedia şi artistice în cadrul orizonturilor morale bazate pe adevăr, dreptate şi bine, într-un context mai general al artelor preocupate de „găselniţe”, şocuri şi empatii trecătoare, de cosumism şi prestidigitaţii pe computer.

Iosif Kiraly prezentând conferinţa de la NY, moderată de Sven Spieker, profesor la University of California, Santa Barbara

Implicarea experienţei sale biografice, a arborelui genealogic din care face parte, trimiterile la o hartă a lumii cu ţări ce au cunoscut dictatura roşie sau evocarea unor monumente emblematice din Bucureşti, precum statuia lui Carol I de Meštrović din faţa fostelor Fundaţii Regale Carol I, au refăcut în cadrul acestei remarcabile conferinţe o istorie cenzurată atâtea decenii, ce trebuie să intre în conştiinţa noilor generaţii. O artă monumentală generată în perioada de vârf a modernizării României a fost secerată la pământ şi înlocuită dictatorial de statuile marxism-leninismului. Raportul construcţie-demolare, structurare-destructurare reprezintă din perspectiva creaţei, dar şi a moralei şi justiţiei ca morală un laitmotiv al creaţiilor în ceramică, prezentate de Vlad Basarab în Providence, la Pittsburgh şi la New York.

Artistul lucrează cu un material multimilenar, care este în acelaşi timp un simbol al genezelor cosmice şi al Facerii, aşa cum ne este prezentată în cartea sfântă sau alte mari cărţi întemeietoare de religie. Aproape că nu există cultură care să nu aducă un omagiu esenţial Tablelor Legii, textelor Genezei – codurilor civilizatoare, după cum istoria civilizaţiilor lumii consemnează enorm de multe exemple de distrugeri, cărţi arse pe rug, cărţi prohibite, cărţi folosite ca ambalaje de marfă.

În ceramica sa de mari dimensiuni, de dimensiuni mici sau medii, Vlad Basarab include operaţiile contrare ale construcţiei şi distrugerii (rapide sau progresive), acţiunea de ruinare / dizolvare şi aceea de construcţie perenă. Cartea devine ceramică după ce mai întâi este supusă disoluţiei şi cvasi-descompunerii, după ce este erodată prin picurarea treptată a apei.

Iosif Kiraly susţinând conferinţa Fotografia în România contemporană

Materia lemnoasă transformată în celuloză şi hârtie pentru cărţile tipărite e supusă metamorfozelor şi anamorfozelor premeditate. Cartea pare că se topeşte şi se scurge în faţa noastră, alunecând din cotorul distrus şi el, asemeni pământului erodat ce alunecă şi se prăbuşeşte în urma defrişărilor abuzive şi a unor precipitaţii transformate în cataclism. În această ipostază de ruină şi infern geologic, distrugerea va fi convertită de artist printr-o magică exorcizare, care ne trimite la celebrele grimoare evocate de scriitoarea Doina Uricariu la sesiunea de întrebări şi răspunsuri ce a urmat conferinţei. Aceasta a afirmat într-o scurtă intervenţie de ce e nevoie să completăm ideea de memorie ca justiţie şi justiţie ca memorie cu ideea de memorie ca vindecare şi exorcizare a spiritului şi emoţiilor umane.

Artistul Vlad Basarab a lăsat o profundă impresie asupra întregii audienţe.

Nu e de mirare că universităţi americane de mare prestigiu, precum cea din Massachusetts, i-au achiziţionat deja lucrări acestui mare ceramist. În afara lucrărilor prezentate în expoziţie, prin două originale sau mai multe reproduceri foto, dintre care una monumentală, având cca. 3 x1,5 m, un rol important l-au avut, în completarea creaţiei acestui artist, slideshow-ul şi filmele video ce documentează performance-urile sale. A devenit deja o tradiţie la ICR New York modul de a construi atât de modern şi de semnificativ evenimente dedicate artelor vizuale. Pierderea galeriei Institutului a ambiţionat echipa de la New York, care pare să realizeze cel mai mare număr de expoziţii şi evenimente dedicate artelor vizuale, comparativ cu alte institute.

Vlad Basarab în timpul conferinţei

Recent, Vlad Basarab a fost invitat să susţină un „artist talk” la Pittsburgh Center for the Arts, cu ocazia închiderii expoziţiei sale personale (13 februarie – 3 mai 2015), unde a expus o amplă instalaţie de sculptură şi video din seria Arheologia Memoriei.

Apoi, în data de 8 mai 2015, artistul a prezentat proiectul Arheologia Memoriei în sala Auditorium a ICR New York. Publicul prezent a participat în final la o sesiune de întrebări şi răspunsuri.

Vlad Basarab a început proiectul Arheologia Memoriei în 2013 şi îl continuă în prezent. Artistul creează cărţi din lut, pagină cu pagină, pe care apoi le dispune pe mese de lemn de mari dimensiuni şi le lasă să fie erodate prin picurarea treptată a apei, întregul proces fiind documentat şi redat video. Rezultatul, cărţile astfel descompuse, ca metaforă a pierderii memoriei colective, sunt apoi arse în cuptor pentru a fi solidificate pentru posteritate. Opera lui Basarab trimite astfel la ideea de structurare / destructurare, de palimpsest al memoriei, de cenzură şi autocenzură. Sculpturile-instalaţii din lut şi ceramică, precum şi video-urile care le însoţesc şi care înregistrează procesul de degradare a operelor, au un profund substrat conceptual. „Am ales să folosesc simbolul cărţii deoarece sintetizează istoria cunoaşterii şi a memoriei colective. De la începutul istoriei a existat o legătură strânsă între cuvinte şi lut, dat fiind faptul că prima limbă scrisă a fost pe tăbliţe de lut”, declară artistul. Vlad Basarab este considerat ca făcând parte din noua generaţie de artişti ceramişti, care împing graniţele ceramicii spre alte domenii artistice, prin manifestări multimedia, instalaţii şi performance.

Vlad Basarab (n. 1977, Bucureşti) este un artist vizual româno-american care lucrează cu multi-media, ceramică, sculptură, video şi performance.

Doina Uricariu, Iosif Kiraly – artistul invitat şi Eduard Andrei – coordonatorul proiectului

În prezent, Basarab este doctorand la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti. În 2001 a absolvit Facultatea de Arte, Secţia Ceramică la University of Alaska Anchorage. În 2013 a obţinut diploma de masterat la secţia Electronic Media la West Virginia University, în Morgantown. În perioada octombrie 2013 – iunie 2014, Basarab a fost cercetător Fulbright în România, pe tema Pierderii Memoriei Colective din cauza persecuţiilor intelectualilor în regimul comunist. În 2014, Basarab a câştigat Premiul I la concursul internaţional pentru proiectarea Monumentului Limbii Române la Chişinău, Republica Moldova.

Basarab a participat la numeroase expoziţii internaţionale şi naţionale precum: în 2015: NCECA (The National Council of Education for the Ceramics Arts) Biennial, Brown University din Providence, Rhode Island; în 2014: Re-ANIMARE, Bienala Internaţională de gravură, Bucureşti; British Flute Society Convention, Warwick Arts Centre, University of Warwick, United Kingdom; NEURON, Galeria IX, Bucharest, Romania; Exchange/ 2014 Berlin Fulbright Grantee Juried Exhibition, Staycation Museum, Berlin; Festivalul de Muzică Bizantină la Ateneul Român, Bucureşti; în 2013: la Internaţional Ceramics Biennale în Cluj; Earth Moves: Shifts in Ceramic Art and Design, Arvada, Colorado şi The Fifth International Artists’ Book Exhibition, Project Spaces la Consiliul Naţional al Educaţiei în Ceramică, Seattle, Washington; Ansamblul Sculptural Muzele la Kentuck Knob, Pennsylvania; Bienala de Arte Decorative, Sala Constantin Brâncuşi, Palatul Parlamentului, Bucureşti; Ceramică Contemporană Românească, Galeriile Orizont, Bucureşti.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.