În acest spațiu, puteți citi opera lui Gheorghe Schwartz Efectul P, apărută la Editura Eminescu în 1983 și republicată în 2010 la Eagle Publishing House.
Dar izolarea îl înnebunea şi, pentru că era mai singur ca oricând nu putea concepe ce s-ar putea obişnui în această claustrare. Soţia, cu care şi aşa nu se înţelegea cine ştie ce i se îmbolnăvise şi peste puţin timp murise; familia i se destrămase, părinţii s-au decrepit, soră-sa se măritase şi între Poolo şi cumnatul său nu existaseră niciodată afinităţi prea mari, bărbatul surorii lui trăind cu impresia că soţia sa a fost întotdeauna lăsată la coada familiei din cauza fraţilor ei; mezinul se săturase de armată încă înainte de război, fusese rechemat şi mobilizat, făcuse campaniile şi înspre est şi înspre vest, nu păţise fizic nimic, dar era sătul, lucra undeva ca funcţionar, apoi încercase la un moment-dat să treacă fraudulos graniţa, fusese prins şi condamnat. Dispăruse. Singurele fiinţe de care se simţea Poolo ataşat erau unchiul său şi un copil. La unchiul său obişnuia să petreacă seri lungi, dar bătrânul fusese şi el arestat în urma acestei prietenii, iubitul său nepot declarând că are o rudă atât de minunată încât nu se deosebeşte prin nimic în păreri de el însuşi. Mai rămânea acel copil, propriul său fiu pe care-l făcuse cu una dintre fostele sale studente, femeia de care s-a despărţit de mult şi cu care nu mai avea nimic comun, dar căreia îi plătea pensie alimentară. Copilul, acum adolescent, îi semăna în multe privinţe, doar că nu-şi cultiva cu nimic inteligenţa, fiind prea leneş pentru o muncă adevărată. Poolo îl lua de acasă şi făcea lungi plimbări împreună, fiul ascultând peroraţiile tatălui şi alegându-se pentru aceasta din când în când şi cu bani, dar fiind puţin dezamăgit de lipsa de umor a părintelui său natural şi de felul său obositor de a fi. Accepta totuşi cu plăcere să se plimbe cu el, fiind suficient de inteligent pentru a-şi da seama că în decursul unei asemenea promenade învăţa mai multe decât în lungile ore de bibliotecă, ore de care avea şi mai puţin chef. Dar nici să rămână simplu muncitor nu voia, iar ca să reuşească la universitate îi trebuia zece curat la examenul de bacalaureat pentru a putea intra, la dorinţă la orice facultate fără admitere şi fără a i se lua în considerare originea socială.
Dar cu toate astea Poolo nu era nenorocit de toate câte i s-au întâmplat. „Există o cantitate de suferinţă care este constantă la fiecare individ, indiferent de circumstanţele întâmplătoare ale vieţii sale. Această cantitate este egală şi pentru fericirea individului. Atunci când cantitatea de suferinţă depăşeşte constanta, se ajunge la un cataclism personal.”* (Dar constanta de fericire de câte ori a fost depăşită în viaţa unui individ în decursul istoriei?). Poolo era făcut dintr-un aliaj teribil, suficient de rezistent pentru ca el să nu se plângă niciodată şi să-şi trăiască viaţa, considerându-se în continuare aclamat peste tot, cheltuindu-şi şi ultimul ban pentru o sticlă de şampanie băută la restaurant, crezând că impresionează astfel o fată drăguţă care îl privea de la o altă masă. Nu era disperat şi filosofa în continuare, trăind de azi pe mâine.
Am trăit ani şi ani de zile la început cu certitudinea că voi fi dat afară de la ziar, apoi cu spaima că acest lucru totuşi nu se întâmplă. De ce? Era inexplicabil şi asta îmi mărea spaima. Teroarea asta era mai greu de suportat chiar decât incertitudineainiţială.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.