Filme emoționante, cu efecte speciale, pe marile ecrane

Orașul câinilor – propunerea Ungariei la Oscar 2015

Câștigătorul Marelui Premiu al secțiunii Un Certain Regard la Cannes și propunerea Ungariei la Premiile Oscar 2015, Orașul câinilor / White God, în regia lui Kornél Mundruczó, va fi lansat în România de Parada Film. Premiera în cinematografe va avea loc vineri, 20 februarie.

Remarcat de critica internațională drept “un thriller îndrăzneț și incisiv, sarcastic, dinamic și ambițios” (One Room with a View), “tulburător” (Variety), “o adevărată apocalipsă a câinilor” (The Guardian), “o parabolă feroce” (The New York Times), Orașul câinilor este o alegorie impresionantă despre rasism și inegalitate socială în care câinii fără stăpân se coalizează împotriva oamenilor. ”Dinamismul filmului surprinde constant, făcându-l să latre de plăcere pe spectatorul cucerit imediat de cauza lui Hagen”, scria criticul Caroline Vié.

Scenariul filmului este inspirat dintr-o știre reală a presei maghiare: încercarea eșuată a extremei dreapta de a vota o lege prin care stăpânii de câini ar fi impozitați diferit în funcție de pedigree-ul patrupezilor. Taxe mari pentru metiși, taxe mai mici pentru câinii cu pedigree și scutire de plată pentru rasele ungurești. În Orașul câinilor, Lili, o puștoaică de 13 ani, pornește în căutarea câinelui Hagen abandonat de tatăl ei după impunerea acestei legi.

„Orașul câinilor”, un thriller îndrăzneț, incisiv, sarcastic

O haită pe străzile pustii ale Budapestei

Peste 250 de câini dresați timp de 6 luni de zile au participat la filmările White God. Interpreții lui Hagen, câinii Body și Luke, au primit neoficialul Palm Dog la Cannes.

Kornél Mundruczó este una dintre cele mai puternice voci ale cinema-ului contemporan. S-a remarcat la Cannes încă de la lungmetrajul de debut Johanna (secțiunea Un Certain Regard, 2005), Delta (Premiul FIPRESCI, Competiție, 2008) și Tender Son – The Frankenstein Project (Competiție, 2010).

Le Nouvel Observateur nota, sub titlul Un film sobru și violent: ”Realizatorul Kornél Mundruczó este un obișnuit al Festivalurilor de la Cannes. O peliculă aspră și percutantă, cu un fir conducător canin pe cât de emoționant, pe atât de terifiant. O povestea neagră despre tratamentul asupra câinilor de către oameni răi și venali, până într-o zi când situația basculează și ia o amploare siderantă. Această dramă ține spectatorul într-un fel de coșmar care se amplifică din ce în ce mai mult…

Liniștea domină străzile goale ale orașului Budapesta, o tânără pedalează fără să se încrucișeze cu cineva, singură în fața lumii. În spate, o hoardă de câini cu boturile larg deschise, acompaniați de o muzică apăsătoare. Pe bandă scrie: The White God.

„The White God”, la Cannes

Acest pregeneric conține caracterul anxiogen al unei istorii în care hăitași și vânați își schimbă locurile.

Originalitatea filmului rezidă în punerea în scenă, în paralel, a două destine inițial legate: Lili, copilul unui cuplu divorțat, și câinele său, Hagen, pe care tatăl lui Lili nu-l vede cu ochi buni.

Acestei despărțiri între mamă și fiică îi corespunde cea a animalului de stăpâna sa. Fiecare, la nivelul lui, resimte apăsarea captivității și setea de libertate. Lili e gata să renunțe la locul său din orchestră, unde cântă la trompetă, pentru a rămâne alături de Hagen. Acesta, un metisat, nu este bine văzut de societatea în care numai rasele pure sunt apreciate.

Lili este obligată de a-și abandona prietenul canin cu toată blândețea și înțelegerea sa, cântându-i la trompetă. Acestea vor fi înlocuite de asprimea și oroarea traficanților de câini.

Ca și în celebrul roman Colț Alb, Hagen este luat de un negustor de câini care vrea să-l transforme în câine de luptă.

Regizorul insuflă cu talent un realism înfiorător, dar în același timp emoționant, acestor secvențe care vor să-l transforme pe Hagen într-un ucigaș cu sânge rece, fiind, de fapt, dresat pentru a ucide. Kornél Mundruczó alege empatia față de animal căruia îi conferă o asemănare cu comportamentele omenești pentru a denunța mai bine excesele.

Câinii, de fapt, ajung să nu se comporte ca niște câini, ci ca o bandă organizată.

Există imagini care nu pot fi uitate, în special secvența de deschidere și cea de final. Lili și Hagen se apropie de faimosul White Dog (1987) al lui Samuel Fuller.

Filmul este înspăimântător și are nenumărate episoade asemănătoare cu ceea ce s-a întâmplat la noi în țară, dar emoționant pentru iubitorii de animale.

Ascensiunea lui Jupiter devine lider de box office

Mila Kunis în „Ascensiunea lui Jupiter”

După weekend-ul de lansare, noul film realizat de Lana și Andy Wachowski, SF-ul Ascensiunea lui Jupiter se poziţionează pe locul întâi la box office-ul românesc cu 49.358 de spectatori şi încasări de peste 1.048.326,10 lei.

Ascensiunea lui Jupiter a fost urmat la box office de SpongeBob: Aventuri pe uscat 3D cu 35.300 de spectatori şi venituri de 684.048,23 de lei, respectiv Nuntaşi de închiriat, care după al doilea weekend a mai adus în cinematografe 13.194 de cinefili, cu 255.979 de lei încasaţi.

Actorii Channing Tatum şi Mila Kunis formează pentru prima dată un cuplu pe marile ecrane în Ascensiunea lui Jupiter, o aventură SF de proporţii epice, semnată de fraţii Wachowski şi produsă de Warner Bros. Pictures.

Creatorii Trilogiei Matrix aduc un nou film SF pe piață. Dinastii extraterestre, lupte în spațiu, efecte speciale revoluționare apar odată cu ascensiunea tinerei Jupiter care poate aduce pacea în Univers.

Filmul aduce în prim plan povestea lui Jupiter Jones (Kunis), o tânără imigrantă convinsă că va avea un destin spectaculos care va trece dincolo de astre, deşi realitatea crudă îi aminteşte mereu că e o simplă menajeră, fără pic de noroc în dragoste. Doar atunci când Caine (Tatum), un fost militar extrem de bine antrenat, porneşte în căutarea sa, Jupiter începe să-şi dea seama că visele ei vor deveni în curând realitate. Codul ei genetic o face următoarea pe lista unei moşteniri extraordinare, fapt ce ar putea altera echilibrul universului.

Mila Kunis în rolul lui Jupiter

De pe străzile din Chicago spre cele mai îndepărtate galaxii, filmul Ascensiunea lui Jupiter este scris şi regizat de fraţii Wachowski. Producătorul premiat Grant Hill cu care lucrează de la trilogia Matrix până în prezent, produce filmul împreună cu aceştia. Roberto Malerba şi Bruce Berman sunt producători executivi.

Channing Tatum (Mike Meseriaşu) şi Mila Kunis (Grozavul şi Puternicul Oz) joacă rolurile principale alături de o distribuţie care îi mai include pe Sean Bean (Trilogia Stăpânul Inelelor), Eddie Redmayne (Mizerabilii), Douglas Booth (LOL), Tuppence Middleton (filmul TV Femeia dispărută), Doona Bae (Atlasul norilor), James D’Arcy (Hitchcock) şi Tim Pigott-Smith (Alice în Ţara Minunilor).

În spatele camerelor, găsim echipa clasică a celor doi Wachowski, care a lucrat recent cu ei la Atlasul norilor. Între ei sunt: directorul de imagine laureat al Premiului Oscar, John Toll (Inimă neînfricată, Legendele toamnei), production designerul Hugh Bateup, editorul Alexander Berner, creatorul de costume Kym Barrett şi stilistul pentru machiaj şi coafură Jeremy Woodhead. Muzica este compusă de laureatul Premiului Oscar, Michael Giacchino (Deasupra tuturor).

Ascensiunea lui Jupiter prezintă efecte speciale de ultimă generaţie care au devenit marca filmelor Wachowski. Dan Glass (Batman – Începuturi, Atlasul norilor) este supervizor pentru efecte vizuale, un post pe care l-a ocupa la producţiile Wachowski de la Trilogia Matrix. În plus John Gaeta, laureatul Premiului Oscar, care a lucrat la Matrix, contribuie şi de data aceasta la crearea efectelor vizuale.

Jupiter poate aduce pacea în Univers

Mila Kunis și Channing Tatum în „Asensiunea lui Jupiter”

Lider incontestabil de box office în România, Ascensiunea lui Jupiter este o producţie Warner Bros Pictures, în asociaţie cu Village Roadshow Pictures şi cu Anarchos Production. Filmul este distribuit de Warner Bros Pictures, o companie a Warner Bros Entertainment şi în unele teritorii de Village Roadshow Pictures.

Wish I Was Here – filmul realizat cu banii fanilor de pe internet.

Wish I Was Here / Rolul vieţii mele a avut premiera internaţională la Sundance Film Festival 2014, la zece ani distanţă de celălalt film semnat Zach Braff, peliculă care a marcat cu succes debutul său regizoral, Garden State (2004). Recent, pe Braff l-aţi putut vedea în Oz the Great and Powerfull (2013), alături de Mila Kunis, Rachel Weisz şi Joey King.

La 10 ani de la succesul înregistrat cu Garden State, Zach Braff se întoarce în cinematografe cu o nouă comedie, Wish I Was Here!

Kate Hudson în „Wish I Was Here”

Kate Hudson, nominalizată la Oscar şi care a câştigat Globul de Aur pentru Almost Famous în 2000 (Almost Famous, How to Lose a Guy in 10 Days), Zach Braff (Garden State, Chicken Little, serialul Scrubs, Oz the Great and Powerfull), Joey King (Crazy, Stupid, Love, Oz the Great and Powerfull) și Pierce Gagnon (Looper, Rio 2) joacă în Wish I Was Here / Rolul vieţii mele, o comedie realizată cu ajutorul a peste 45.000 de fani, a căror contribuție a însemnat jumătate din bugetul total al producției și a fost strânsă în numai trei zile. Povestea personajului Aidan Bloom (rol interpretat de Zach Braff, de asemenea regizorul, producătorul și scenaristul lungmetrajului), un actor, tată şi soţ care se trezeşte deodată pus în faţa unor probleme ce îl fac să îşi reexamineze viaţa, cariera şi familia a fost adusă în România de Independenţa Film.

Pe 24 aprilie 2013, regizorul Zach Braff lansa pe Kickstarter (o platformă online destinată strângerii de fonduri pentru proiecte creative) campania de atragere a unor sume de bani cu care să-şi poată finaliza filmul Wish I Was Here, după un scenariu scris împreună cu fratele său, Adam J. Braff.

Iniţial, după ce a fost gata scenariul, fraţii Zach şi Adam Braff au avut o serie de întâlniri pentru a găsi finanţare întregului proiect. În urma acestora s-a conturat din ce în ce mai clar ideea îngrijorătoare că aceşti sponsori nu-l vor lăsa pe regizorul Zach Braff să aibă ultimul cuvânt în ceea ce privește ”the final cut”, varinta finală a filmului, cea pe care o vedem în cinematografe. Aşa că povestea lor din Los Angeles ar fi riscat să fie filmată prin Atlanta sau Vancouver. “Din cauza taxelor mari, filmările în Los Angeles au devenit o raritate”, spune regizorul. “Or, unul dintre personajele din filmul nostru este chiar oraşul Los Angeles”. Atunci, unul dintre producători (Stacey Sher) a venit cu ideea de a apela la platforma online Kickstarter.com.

Viața e frumoasă în „Wish I Was Here”

“M-am implicat în chestia asta cu Kickstarter pentru că şi mie îmi plac gadget-urile, inovaţia, internetul. În fond, pe net e ca la un pitch: îţi prezinţi ideea publicului, iar acesta spune DA sau NU”, declara regizorul Zach Braff. După primele 48 de ore a venit şi răspunsul. Mult peste aşteptări. Reacţia publicului a contat mult pentru echipă: “Am simţit că de-acum încolo va trebui să returnăm un produs pe măsură celor care au crezut şi investit în noi”.

Trei zile mai târziu, proiectul fraţilor Braff strânsese deja suma uluitoare de 2 milioane de dolari. După fix o lună, pe 24 mai, campania se încheia cu un rezultat mult peste aşteptări: 3.105.473 de dolari, reprezentând jumătate din bugetul filmului, au fost adunaţi din cotizaţiile a 46.520 de persoane. O parte dintre acestea au fost menţionaţi cu nume şi prenume în caietul de presă al filmului, cu specificaţia “Very special thanks to the 46.520 backers on Kickstarter. Without them, this film would have never been made”. Susţinătorii de pe internet au putut, în funcţie de mărimea contribuţiei, fie să viziteze platoul de filmare, să asculte primii coloana sonoră online, să ia masa cu vedetele, să dea numele unui personaj sau chiar să apară cu o replică în film. Au primit tricouri personalizate, postere cu autograf sau chiar scaune regizorale imprimate cu logo-ul filmului. Au putut pune primii întrebări la Q&A-urile de după proiecţii, au putut vedea primii versiunea finală, înainte de premieră.

Din acel moment, unul din coproducători (Coco Francini) a primit sarcina de a avea grijă mereu de susţinătorii din online (“backers”). “I-am zis lui Coco, care a gestionat tot proiectul pe online, să-i aibă tot timpul în minte pe fani. Am vrut să facem astfel încât noi am fi recepţia celui mai de lux hotel, iar aceşti oameni ar fi musafirii noştri”.

400 de fani care au donat câte 200 de dolari şi-au putut vedea numele în film, scris “întâmplător” pe un zid plin cu grafitti. 70 au primit prin mail câte un fişier mp3 (audio) în care regizorul Zach Braff citea un text trimis de un fan. Pentru 500 de dolari au primit un mpeg (video) similar.

Pentru 1.000 de dolari s-au trimis invitaţii la premiera din marile oraşe. Plus invitaţii la after party-uri. Pentru 7.000 de dolari cineva a dat numele unui personaj din film. Cei care au dat câte 10.000 $ au fost invitaţi pe platou, au fost machiaţi, îmbrăcaţi, au primit o replică şi au apărut într-o scurtă secvenţă în film.

Unul dintre susţinători a fost chiar actriţa Joey King (14 ani, în rolul fetiţei din film), care a donat bani pentru acest proiect cu mult înainte să ajungă să dea probă. Cel mai important “backer” a fost însă compania Worldview Entertainment (companie independentă din New York care a produs, printre altele, recentul Birdman şi Blood Ties), care s-a alăturat campaniei la final cu circa 500.000 de dolari.

Zach Braff şi fratele său au început să scrie scenariul pentru Wish I Was Here pornind de la o idee la care se gândeau mai demult: “Ce-ar fi dacă un tip, ca fratele meu sau chiar ca mine, nu-şi mai poate ţine copiii la şcoală din motive financiare. La început, acestui tip probabil că îi va fi foarte greu să se ocupe personal de educaţia lor, dar pe parcurs e posibil să înceapă să-i facă plăcere”. Scenariul a evoluat de la această idee. O familie care ajunge la o răscruce importantă a vieţii. “Am scris despre ceva ce noi cunoaştem foarte bine”, explică Braff. “Ideea de a-ţi urma totuşi visul (de a deveni actor), în timp ce ai şi nişte copii de crescut, de susţinut şi educat, asta mi s-a părut o direcţie interesantă”.

Wish I Was Here, un nou exercițiu de autoanaliză, semnat Zack Braff

În afară de Garden State (2004) şi Wish I Was Here (2014), Zach Braff a mai regizat şapte episoade din serialul de televiziune Scrubs, o comedie care a însumat 175 de episoade şi care a fost nominalizată de mai multe ori la Emmy pentru Cel mai bun serial de comedie şi Cel mai bun scenariu. Zach Braff a şi avut un rol în acest serial pentru care a primit premiul Primetime Emmy şi trei nominalizări la Globul de Aur (2005, 2006 şi 2007).

În martie 2014, Braff şi-a făcut debutul şi pe Broadway, cu piesa Bullets over Broadway, scrisă de Woody Allen şi regizată de Susan Stroman la St. James Theatre, acolo unde s-a filmat Birdman (2014) al lui Alejandro González Iñárritu.

Prima apariţie a lui Zach Braff, pe numele complet Zachary Israel Braff, într-un film pe marele ecran a fost în 1993, în Manhattan Murder Mystery, regizat de Woody Allen, cu Woody Allen şi Diane Keaton. Avea 18 ani şi juca rolul băiatului personajului interpretat de Diane Keaton.

Coloana sonoră a filmului Wish I Was Here conţine piese originale ale artiștilor Coldplay, The Shins şi Bon Iver.

Până la urmă, comedia s-a filmat la Los Angeles în cinci săptămâni. Nici un singur cent nu s-a cheltuit fără cap. În loc de hotel, unii dintre actorii din afara statului au stat chiar acasă la regizor, la Zach. Garderoba a fost în mare pare constituită din propriile lor haine. “Eu unul mi-am ales toate hainele pentru film în cel mult o oră”, spune Braff.

“Prefer ritmul filmelor independente”, spune şi actriţa Kate Hudson. “Ca în orice, şi când eşti actor este foarte important avântul. Începi să te cam leneveşti când începi să stai degeaba prin jurul platoului de filmare. Când bugetul filmului e mic trebuie să te mişti repede. Nu e o grămadă de lume care să te aştepte prin camioane. Nu ai nici dive în platou”.

Scenă din „Wish I Was Here”

Pentru Kate Hudson, o bună prietenă a regizorului, să-l vadă pe Zach regizând acest film a fost ca ca o recompensă. “Îmi place când prietenii îşi manifestă creativ dorinţele şi visele. Când auzi despre cineva că povesteşte despre ce şi-ar dori să facă peste ani şi apoi te trezeşti că lucrul ăsta chiar se întâmplă, iar tu chiar faci parte din el, simţi că eşti foarte mândru de acel prieten”.

Whiplash, despre bucuria și durerea muzicii

Filmul scris şi regizat de Damien Chazelle este câştigător al Premiului Publicului de Dramă – Sundance Film Festival 2014, Câştigător al Marelui Premiu al Juriului, categoria Dramă – Sundance Film Festival 2014

Andrew Neiman este un baterist de jazz, care, la 19 ani, visează să devină star, dar nu e sigur că acest vis i se va împlini. Obsedat de cariera (de scriitor) ratată a tatălui său, Andrew se ambiţionează să se ridice la nivelul elitei naţionale a muzicienilor proveniţi din Conservatorul de muzică. Într-o seară, Terence Fletcher, un dirijor renumit atât pentru talentul său pedagogic cât şi pentru metoda sa ciudată de predare, îl aude pe Andrew exersând la tobe. Chiar dacă Fletcher nu-i spune mare lucru în seara aceea, el reuşeşte să trezească în Andrew ambiţia de a-şi atinge ţelul. Spre surprinderea lui Andrew, în ziua următoare, Fletcher solicită ca el să fie transferat în orchestra sa. Această decizie va schimba viaţa tânărului Andrew pentru totdeauna.

Lars Ulrich și JK Simmons în „Whiplash”

La început, Andrew joacă rolul de “rezervă”, fiind obligat să întoarcă paginile bateristului titular. Dar la următorul concurs la care participă orchestra, ca urmare a unei manifestări a hazardului sau a unui act de sabotaj, partitura bateristului nu mai e de găsit. Pentru că ştia pe dinafară muzica, Andrew are acum ocazia să cânte. Deşi întâmplarea stârneşte resentimente din partea colegilor săi instrumentişti, orchestra câştigă competiţia iar Andrew devine noul “fiu favorit” al lui Fletcher.

Încurajat de reuşita sa, Andrew îşi găseşte curajul de a o invita în oraş pe Nicole, o fată de la teatrul local pentru care nutreşte sentimente neîmpărtăşite de dragoste adolescentină. Dar, la ora aceasta, ambiţiile muzicale ale lui Andrew ameninţă să deturneze chiar cele mai sincere uverturi romantice.

Cu cât Andrew se apropie mai tare de perfecţiune, cu atât este mai părăsit de cei din jurul său, până când nu mai rămân decât el şi Fletcher. Chiar şi această relaţie este pusă însă în pericol de ferocitatea ambiţiilor lui Andrew.

Drumul său, care poate fi văzut când ca o coborâre în genunea nebuniei, când ca un urcuş către glorie, ajunge la paroxism când Andrew se suie pe cea mai înaltă scenă a talentului –suprema şi neiertătoarea Carnegie Hall.

”Există multe filme despre bucuria pe care ţi-o aduce muzica. Dar ca tânăr baterist în orchestra de jazz a liceului de muzică, emoţia pe care o simţeam cel mai frecvent era una diferită: frica. Teama că o să scap o măsură, sau o să pierd ritmul. Şi mai presus de toate: teama de dirijor. Odată cu Whiplash, am vrut să fac un film despre muzică, care să semene cu un film de război, sau cu un film cu gangsteri—unde instrumentele au înlocuit armele, unde cuvintele rănesc la fel ca şi revolverele şi în care acţiunea nu se petrece pe un câmp de luptă ci într-o sală de repetiţii sau pe o scenă de concert.

Interpretul de jazz care mi-a stârnit cele mai mari întrebări, dar şi cea mai mare admiraţie a fost Charlie Parker. La 19 ani cânta cea mai grozavă muzică care fusese auzită vreodată. Cum s-a putut întâmpla asta? Ei bine, se spune că într-o seară Charlie a participat la o sesiune de selecţie la Reno Club, dar a dat-o în bară cu solo-ul său: bateristul de acolo i-a dat cu talgerul în cap iar publicul l-a fluierat alungându-l de pe scenă. El s-a dus acasă cu lacrimi în ochi jurându-şi în barbă: «O să le arăt eu lor». În anul care a urmat a exersat nebuneşte şi când s-a întors la Reno, sala s-a ridicat în picioare aclamându-l.

JK Simmons în „Whiplash”

Când eram licean îmi petreceam ore în şir, în fiecare zi, închis într-un subsol izolat fonic, exersând la tobe până când îmi sângerau mâinile, visând la aceeaşi transformare miraculoasă. Timp de ani de zile, tobele au fost viaţa mea, dar a venit un moment, şi era pentru prima dată, când, în mintea mea, muzica era asociată nu cu distracţia, plăcerea, sau exprimarea de sine, ci cu teama.

Privind înapoi, mă întreb de ce şi cum s-a putut întâmpla aşa ceva. Drumul meu pe calea succesului, ca baterist, a culminat cu premii şi distincţii la nivel naţional, dar îmi aduc aminte că aveam coşmaruri, că nu puteam mânca, că sufeream zile întregi de anxietate—şi toate astea pentru un gen de muzică, care, la suprafaţă, este întruchiparea libertăţii şi a bucuriei. Cea mai importantă relaţie din vremea aceea era una singură – relaţia dintre mine şi profesorul meu. Exact această relaţie – plină de frământări şi tensiune – este cea pe care am vrut s-o dezvolt în filmul Whiplash. Dacă misiunea unui astfel de profesor este să-şi împingă elevul către notorietate şi glorie, atunci care este punctul unde trebuie să se oprească? Charlie Parker a avut nevoie să fie huiduit pentru a deveni apoi o pasăre măiastră? Cum faci ca cineva să devină mare?

Pentru a reda emoţiile pe care le-am simţit în anii mei de muzică, am vrut să filmez toate secvenţele muzicale ca şi când ar fi fost executate la un concurs pe viaţă şi pe moarte, sau în timpul unei curse de maşini, sau, mai rău, al unui jaf la o bancă. Am vrut să prezint toate detaliile de care-mi aduceam aminte – toată ţărâna şi sudoarea, toate eforturile care intră într-o piesă muzicală atunci când o cânţi. Dopurile de urechi şi beţele rupte, băşicile şi rănile de la mâini, ritmul de metronom, sudoarea şi oboseala. În acelaşi timp am vrut să redau acele momente scurte de frumuseţe pe care ţi le conferă muzica şi pe care filmul le poate reda cu atâta emoţie. Când asculţi un solo de-al lui Charlie Parker, intri într-o stare de fericire supremă. Arta aceasta merită toate suferinţele pe care Parker le-a îndurat pentru ca noi să ne bucurăm de rezultate după zece ani? Nu am idee, dar mie mi se pare că merită să ne chinuim ca să răspundem la această întrebare. Este o întrebare care transcende muzica, artele şi ajunge la un concept extrem de simplu, chiar fundamental pentru arhetipul americanului: glorie cu orice preţ”, mărturisea regizorul Damien Chazelle.

Născut în 1985, Damien Chazell a scris şi regizat primul său film, Guy and Madeline on a Park Bench, în ultimii săi ani de facultate, la Harvard University. Filmul său a fost nominalizat la Premiile Gotham Independent Film din 2009 şi a fost lansat pe ecrane în 2010. A fost cel mai bine cotat film din cele 20 de filme selecţionate de Metacritic pentru anul 2010 şi a apărut în topurile celor mai bune filme alcătuite de The New York Times, The Village Voice, The Chicago Tribune, The Boston Globe, Time Out New York, Film Comment şi The Boston Phoenix.

La sfârşitul anului 2012, Chazelle a regizat un film scurt bazat pe o parte a scenariului pentru Whiplash. Scenariul a apărut în 2012 pe Black List, iar filmul de scurt metraj a câştigat Short Film Jury Award la categoria ficţiune la Festivalul Sundance Film din 2013. Recent, Chazelle a realizat versiunea artistică a filmului Whiplash, produsă de Jason Reitman şi firma sa Right of Way Films, de casa de filme a lui Jason Blum: Blumhouse Productions şi de Bold Films.

Muzica originală de Justin Hurwitz

Miles Teller (Andrew) a avut onoarea şi privilegiul de a debuta într-un film artistic alături de Nicole Kidman în filmul bazat pe piesa de teatru premiată cu premiul Pulitzer, Rabbit Hole. În această dramă de familie, regizată de John Cameron Mitchell, Miles l-a interpretat pe Jason Willette, un adolescent singuratic, care se refugia în lumea cărţilor cu benzi desenate şi a poveştilor ştiinţifico-fantastice.

Mai recent, el a putut fi urmărit în filmul Relativity, 21 And Over, în filmele lui Todd Phillips Project X, The Spectacular Now cu Shailene Woodley şi recenta producţie Get A Job, alături de Bryan Cranston şi Anna Kendrick, Two Night Stand cu Analeigh Tipton şi Kid Cudi şi That Awkward Moment cu Zac Efron şi Michael B. Jordan. În prezent el filmează Divergent, un film bazat pe romanul de succes al Veronicăi Roth, care a fost comparat cu alte cărţi de tineret , cum ar fi The Hunger Games.

J.K. Simmons (Fletcher) a apărut în diverse proiecte cinematografice, de televiziune şi pe scenele teatrelor de pe Broadway sau dinafară. El este cunoscut pentru interpretarea personajului J. Jonah Jameson din trilogia lui Sam Raimi, Spider Man. Printre alte filme în care a mai jucat se numără şi Hidalgo, The Ladykillers, The Mexican, Off the Map, For Love of the Game, The Gift, Thank You for Smoking, Rendition, Burn After Reading sau comedia de succes Juno, unde a făcut un portret memorabil tatălui Mac McGuff.

Printre cele mai recente filme ale lui Simmons se numără The Words, The Music Never Stopped, Jennifer’s Body, Extract, The Vicious Kind, I Love You Man, Beginner’s Guide to Endings, Contraband sau filmul nominalizat la Oscar, Up in the Air. De curând el a jucat în filmul biografic despre Steve Jobs, Jobs, ca şi în filmul lui Jason Reitman, Labor Day. Ceva mai înainte, JK a terminat filmările pentru filmul lui Marc Lawrence, The Reluctant Professor alături de Hugh Grant şi Marisa Tomei ca şi pentru filmul lui Gillian Raimi, Murder of a Cat. Cel mai recent film al lui JK este pelicula lui Jeremy Sisto, Breakpoint.

Melissa Benoist (Nicole) a terminat de curând producţia Imagine, în regia lui Dan Fogelman, alături de Al Pacino, Jennifer Garner, Christopher Plummer şi Annette Bening. Benoist a debutat în filmul independent Tennessee. Ea a mai apărut în Blue Bloods, The Good Wife şi Law & Order SVU înainte de rolul ei din serialul de succes Homeland. Benoist şi-a adjudecat, după o luptă cu 900 de alte concurente, rolul titular Marley din producţia de succes a canalului FOX, Glee.

Paul Reiser (Jim) este un actor, scenarist şi producător cu experienţă, care continuă să adauge succese pe lista realizărilor sale. Pe lângă participarea la scenariu şi interpretarea unui rol din îndrăgitul serial al NBC, Mad About You, pentru care a primit mai multe nominalizări la premiile Emmy, Golden Globe, American Comedy Award şi Screen Actors Guild, la categoria cel mai bun actor dintr-un serial de comedie, anul acesta Reiser a jucat alături de Matt Damon şi Michael Douglas în filmul HBO, regizat de Steven Soderbergh, Behind The Candelabra, un film care a câştigat unsprezece premii Emmy.

Tot anul acesta, Reiser a putut fi urmărit în două filme mult aşteptate la Festivalul Sundance Film: Life After Beth, o comedie horror cu Aubrey Plaza şi nominalizaţii la Oscar Anna Kendrick şi John C. Reilly; şi Whiplash,

Austin Stowell (Ryan) este unul dintre starurile cel mai promiţătoare ale industriei, cu o listă întreagă de proiecte pentru viitorul apropiat. Stowell a putut fi urmărit recent în filmul lui Steven Soderbergh, Behind the Cabdekabra, film premiat al HBO despre viaţa celebrului pianist Liberace, interpretat de Michael Douglas.

Terri Taylor (Casting) a lucrat la peste 40 de filme de-a lungul carierei sale de aproape 20 de ani, în domeniul casting-ului. Filmele ei aparţin atât marilor studiouri cinematografice cât şi lumii filmului independent. Ea a conlucrat cu regizori premiaţi cu Oscar, cum ar fi: Steven Spielberg, Mike Nichols, Sam Mendes şi Steven Soderbergh; ca şi cu debutanţi, cum ar fi: Craig Brewer, Sasha Gervasi şi mai recent, regizorul filmului Whiplash, Damien Chazelle.

Anul trecut, Taylor s-a ocupat de castingul pentru filmul apreciat de critică, Hitchcock, în regia lui Sasha Gervasi. Filmul a atras atenţia şi laudele tuturor pentru distribuţia care i-a inclus pe Anthony Hopkins, Helen Mirren, Scarlett Johanson, Jessica Beal şi Toni Collette. Pentru efortul ei, Taylor a fost nominalizată la premiul Societăţii de Casting a Americii, ARTIOS.

Blumhouse Productions, casă de producţie fondată de Jason Blum, este o companie de producţie multi-media care promovează un nou model de studio pentru realizarea şi producţia unor filme de mare calitate, dar cu buget mic, care pot fi distribuite în toată lumea. De la înfiinţarea sa în 2000, Blumhouse a produs mai mult de 30 de filme, printre care se numără cunoscutele francize: Paranormal Activity şi Insidious, ca şi The Purge şi Sinister. Opt dintre filmele recente ale Blumhouse au adus împreună încasări de 1 miliard de dolari, având un buget total de doar 50 de milioane.. Producţiile următoare ale Blumhouse vor include filmele: Paranormal Activity: The Marked Ones pentru Paramount şi Jessabelle, pentru Lionsgate.

O gașcă de bărbați simpatici cucerește box office-ul românesc!

Nuntaşi de închiriat / The Wedding Ringer a intrat direct pe locul întâi în box office-ul din România. În primul weekend, comedia cu Doug Harris în rol principal (Josh Gad – Love and Other Drugs, The Internship, Thanks for Sharing) a înregistrat 24,311 spectatori și a încasat 464,444 de lei.

„Nuntași de închiriat”

Succesul comediei a surclasat filme precum Wild Card (locul 2 în box office), The Imitation Game (locul 3) sau American Sniper (locul 4).

Filmul spune povestea unui tip asocial, ce decide să-şi angajeze cavaleri de onoare pentru nuntă.

Doug – care se află la două săptămâni distanţă de nunta sa cu frumoasa şi mult visata parteneră, Gretchen Palmer (Kaley Cuoco-Sweeting) – îşi dă seama că pur şi simplu nu are prieteni. Acum îşi face apariţia Jimmy Callahan (Kevin Hart), patron şi director al firmei Best Man, Inc., o firmă care furnizează cele mai bune servicii de cavaleri de onoare.

În timp ce nunta şi viitorul lui Doug atârnă de un fir de păr, acesta capătă încrederea pe care n-a avut-o niciodată. Ceea ce urmează în spumoasa comedie Nuntaşi de închiriat este o întreagă poveste în care Jimmy şi echipa lui de nuntaşi de ocazie creează o mulţime de aventuri incredibil de hazlii, parează miliardele de teste la care-i supun socrii, pentru a duce la bun sfârşit cea mai îndrăzneaţă şaradă pe care au regizat-o până acum.

„The Weddind Ringer”, o spumoasă comedie cu nuntași de ocazie

Nuntaşi de închiriat este un film în regia lui Jeremy Garelick (The Break-Up) după un scenariu pe care l-a scris împreună cu Jay Lavender (The Break-Up). Garelick a fost susţinut de producătorii Adam Fields (Limitless) şi Will Packer (Think Like a Man Too).

Alături de Josh Gad şi Kevin Hart, în film apar Cuoco-Sweeting (The Big Bang Theory, The Last Ride), Ken Howard (30 Rock), Cloris Leachman (Raising Hope), Jenifer Lewis (Think Like a Man Too), Mimi Rogers (Two and a Half Men) şi Olivia Thirlby (The Wackness).

Femeia în Negru 2: Îngerul Morţii împarte fiori de groază

La doi ani după ce Daniel Radcliffe a încercat să elucideze misterul, filmul Femeia în Negru 2: Îngerul Morţii readuce spiritul malefic în casa părăsită cu o forţă răzbunătoare de nestăpânit, concentrată de această dată asupra unui grup de copii.

Deja o carte besseller şi o piesă de succes, Femeia în Negru a devenit în 2012 un film de succes la nivel mondial, atunci când povestea a fost adusă pe marile ecrane. Richard Jackson, producătorul filmului, adaugă: „Inspiraţia scriitoarei Susan Hill pentru noua poveste s-a născut după ce Susan a văzut o bază aeriană abandonată în estul Angliei, îmbinând elementele vremurilor de război cu viziunea ei legată de Femeia în Negru. Ne-a plăcut această naraţiune îndrăzneaţă, care a păstrat doar elementele centrale ale mitului, fantoma şi locul, dar care a evoluat în timp.”

„Femeia în Negru 2: Îngerul Morţii”

Îngerul morții

Realizat ca un film de sine stătător şi nu ca o continuare, Femeia în Negru 2: Îngerul Morţii se desfaşoară în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Din cauza bombardamentelor, profesoarele Eve Parkins (Phoebe Fox) şi Jean Hogg (Helen McCrory) sunt nevoite să îşi evacueze elevii în Crythin Gifford, un sătuc aflat la mică distanţă de oraş. Aceştia se cazează în aceeaşi casă, în care, în urmă cu 40 de ani, Arthur Kipps (Daniel Radcliffe) a investigat primul său caz supranatural. În foarte scurt timp, Eve realizează şi ea că locuinţa este bântuită.

Cu cât vor sta mai mult în casă, cu atât vor fi mai atraşi în terifiantul trecut a foştilor locatari, iar maleficul spirit care le dă târcoale va fi mai aproape să pună stăpânire pe sufletele copiilor. Cu ajutorul pilotului Jeremy Irvine, profesoarele încearcă să îi protejeze pe cei mici şi să afle adevărul despre Femeia în Negru.

Femeia în Negru 2: Îngerul Morţii este un film distribuit de Freeman Entertainment şi va avea premiera în cinematografele din ţară pe 20 februarie 2015.

Secvență din „Femeia în Negru 2: Îngerul Morţii”

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.