Guvernul elen, acuzat de beție revoluționară, egoism și lașitate

Blocaj în negocierile dintre Grecia și creditorii săi europeni. Statele din zona euro au cerut Atenei, în cadrul întâlnirii miniștrilor de Finante, ca în următoarea săptămâna să accepte continuarea programului de austeritate. Noul guvern elen a refuzat atât condițiile, cât și scopurile programului.

Ministrul de Finante Yannis Varoufakis a refuzat să semneze o declarație comună, modificată în ultimul moment de partenerii săi europeni. Declarația propunea ca Grecia să ceară extinderea pe zece luni a actualului program de austeritate, însă cu o serie de derogări. În schimbul acestora, Grecia ar fi trebuit să se angajeze că nu va lua ”decizii unilaterale” și să-și finanțeze pe cont propriu toate programele pe care le-ar adopta în afara cadrului austerității. Ministrul Varoufakis a considerat ”absurd și inacceptabil” un asemenea document. Nu a fost nevoie să sune la Atena – l-a refuzat imediat. ”Cei care formulează asemenea cerințe își pierd timpul degeaba”, a comentat el.

Beția revoluționară vs hegemonia germană

Grecii au dus provocarea prea departe, este opinia presei germane conservatoare. ”Beția revoluționarilor”, titrează Der Spiegel, citat de Courrier International, imediat după intreruperea negocierilor în cadrul Eurogrupului. ”Poate că guvernul elen apăra idealuri admirabile și argumente logice, dar tactica sa de negociere este egoistă și lașă”, susține Der Spiegel. ”Este adevărat că tânărul premier și ministrul său de Finanțe au un aer ce impresionează, pentru că ei cred în cauza lor și apără o poziție de înțeles: mai puțină înțelegere pentru bănci și mai multă înțelegere pentru mult prea numeroasele victime ale unei politici prea dure. Însă deseori revoluționarii, îmbătați de puterea lor, cad victime iluziilor si devin egoiști”. Acesta este riscul la care se expune premierul elen Alexis Tsipras, scrie Der Spiegel.

Abordare total diferită în presa de la Atena. Efimerida Ton Syntakton scrie: ”Ministrul grec Yannis Varoufakis a mers la Consiliul Eurogrupului cu dorința de a ajunge la un compromis. A afirmat că este gata sa semenze un text pe care l-a prezentat comisarul pentru Economie si Finanțe, Pierre Moscovici. Hegemonicul Wolfgang Schauble a impus președintelui olandez al Eurogrupului propriul său text. Un text similar de fapt celui de săptămâna trecută și care include termenii ’extinderea memorandumului sau haosul’”.

Ce doresc creditorii

Ce ar implica propunerile formulate de statele din zona euro? În primul rând, referirea la ”deciziile unilaterale” trimite la respingerea de catre actualul guvern a legitimității ”troicii” (Comisia Europeană, Banca Centrală Europeana și FMI) – principalii creditori ai Greciei, dar și la posibile decizii ale Atenei de a contesta rolul pe care îl joacă așa-numita Task Force Greece (echipa numeroasă de tehnocrați din statele euro, condusă de germanul Horst Reichenbach, care supervizează activitatea guvernamentala, devenind practic un guvern paralel al Greciei). În al doilea rând, obligativitatea menținerii țintelor de deficit bugetar și cea de a finanța orice proiecte proprii din surse proprii (reangajarea funcționarilor publici, majorarea salariului minim pe economie) ar face imposibilă menținerea angajamentelor electorale ale guvernului și ar duce, practic, la continuarea aceleiași linii politice a guvernului conservator precedent.

Ce dorește guvernul de la Atena

Ministrul grec de Finanțe a subliniat în mod repetat că dorește cooperarea cu zona euro, FMI în programele de combatere a corupției și evaziunii fiscale și că vrea să obțină o reducere a țintelor de deficit bugetar, astfel încât noul guvern să poată lua măsuri de stimulare a economiei și să poata rambursa datoria de circa 7 miliarde de euro către Canca Centrală Europeana, scadentă în această vară. Cât privește datoria totală a Greciei, de peste 300 de miliarde de euro, aceasta ar urma să fie plătită în funcție de creșterea economică a țării, pentru a cointeresa astfel statele și creditorii privați să investească în economia elena.

Dilema statelor mici

Războiul nervilor dintre Grecia și creditorii săi este unul purtat nu cu statele zonei euro, ci cu Berlinul. Țări precum Irlanda, Portugalia sau Spania, care au fost creditate de către Comisia Europeana pentru a depăși criza și care au trecut, la rândul lor, prin experiența dură a austerității, nu-i exprimă deloc sprijinul față de Grecia în aceste momente. Rațiunea guvernelor de la Dublin, Lisabona sau Madrid nu poate fi explicată doar prin dorința de egalitate de tratament.

Săptămânalul german Der Spiegel este revoltat de propunerea făcută de Atena – renunțarea la o parte din promisiunile electorale în schimbul unor garanții financiare din partea zonei euro. ”A veni cu aceasta propunere iluzorie și unilaterală în momentul în care zona euro s-a reunit pentru a asculta o propunere concretă este o dovadă de egoism – în special față de micile state care au trebuit să recurga la reforme dure. Cum pot acestea din urmă să accepte tratamentul special acordat Greciei”, scrie Der Spiegel.

Nu se stie cât de mult pot accepta ”micile state” tratamentul cerut de Grecia. Însă iată cum aceste ”mici state” suportă tratementul impus de creditori. Liderii politici știu bine că a recurge abordarea pro-greacă în acest moment ar trimite un semnal negativ ”piețelor”, care ar putea considera că și aceste state vor dori să obțină derogari de la plata datoriilor externe uriașe. Nu mai puțin important este și ca în aceste trei țări vor avea loc alegeri în cursul acestui an și la începutul lui 2016, iar guvernele actuale nu stau deloc bine în sondaje. În aceste condiții, orice apropiere de poziția Greciei ar reprezenta recunoașterea implicită a erorilor comise prin adoptarea unor măsuri dure de austeritate impuse din exterior.

Grecia are doar doi aliați aparenți în cadrul zonei euro – Franța și Italia – însă stagnarea economică a acestor două state și imposibilitatea lor de a se menține în limitele de deficit, așa cum s-au angajat, fac ca susținerea lor față de Atena să se manifeste doar declarativ.

Democrație vs ”cultura stabilității”

În aceste condiții, în zona euro se impne ușor viziunea Germaniei, adică cea a ministrului de Finanțe Wolfgang Schauble: există reguli, iar ele trebuie respectate; cei care nu vor să o faca trebuie să părăsească zona euro.

Numai că această viziune juridica a Germaniei nu este înscrisă ca atare în tratatele europene. Nimic din litera lor nu arată că Grecia ar trebui să aplice măsuri drastice de austeritate în schimbul împrumuturilor pentru salvarea economiei. Găselnița Berlinului, acceptată și de institutiile UE ca urmare a influenței germane, se numește ”cultura stabilității”. Cheia succesului proiectului european este nu doar stabilitatea legislativă și instituțională, ci și a angajamentelor luate de către fiecare din statele membre euro (și ale UE, prin extensie), pare să susțină Berlinul. Prin urmare, odată ce guvernul unui stat membru își asumă o serie de angajamente, viitoarele executive nu vor putea eluda sau denunța aceste angajamente, chiar dacă populația s-a pronunțat in favoarea unei asemenea abordări.

Ministrul Wolfgang Schauble nu concepe o încălcare a acestor principii, iar soluția sa în cazul Greciei este deja cunoscută – ieșirea din zona euro. Schauble a propus ieșirea Greciei din zona euro în 2011, după ce premierul de atunci, Giorgios Papandreu, a început să vehiculeze ideea unui referendum . A fost refuzat însă de guvernanții de la Atena. Apoi, în 2012, a fost refuzat de către Angela Merkel, care se temea că o asemenea decizie ar duce la dispariția monedei unice. Acum, din nou, mingea pare să fie în tereneul cancelarului Merkel.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.