Maria Dragomiroiu are o viață de poveste. De la o copilărie trăită în sărăcie lucie, la artistul consacrat, atât de iubit de public de astăzi, s-au scurs clipe, momente, istorii, experiențe care au creionat omul de astăzi.
Artista a acceptat invitația jurnalistului Adrian Artene de a-și povesti istoria, fără artificii, romantism sau dublă măsură, în cel mai nou episod de podcast „Altceva cu Adrian Artene”.
Maria Dragomiroiu și-a descoperit pasiunea pentru muzică încă din copilărie. La o vârstă fragedă, a părăsit comuna natală pentru a se stabili în București, unde a urmat cursurile Liceului „I. L. Caragiale”. În timpul anilor de liceu, a participat la concursul „Floarea din grădină”, însă juriul a ezitat să-i ofere trofeul, considerând că vocea ei seamănă prea mult cu cea a Mariei Tănase. Primul album al artistei, „Floricică de pe coastă”, lansat în 1983, a fost un succes răsunător, vânzându-se în peste un milion de exemplare.
Primii pași în muzică i-a făcut îmbrățișând un acordeon pe care abia a reușit să și-l cumpere din ceva bani câștigați de ea după ce a vândut țuica produsă de tatăl ei.
„Tăticul meu mi-a cumpărat, că mi-am dorit foarte mult, un acordeon cu 12 bași. Am văzut că un coleg de-al meu mai înstărit avea acordeon și nu l-am lăsat pe tăticu până nu mi-a luat. Și cum mi l-a luat? Tot prin munca mea… pentru că să faci rost de 1.200 de lei, salariu unui om de la oraș, trebuia să muncești, să vinzi… țuică, băuturi.
Eu am muncit o vară întreagă și tăticul meu făcea cea mai bună țuică de prune și mă duceam cu ea la piațetă unde mergeam să o vând. Și așa am făcut bani și pentru acordeon, dar și să ne acoperim casa noastră. Asta însemna fericire pentru un copil de la țară”, a spus Maria Dragomiroiu în podcastul „Altceva cu Adrian Artene”.
Viața artistei nu a fost una simplă, ba chiar la un moment dat a avut o cumpănă teribilă când s-a întâlnit cu moartea. Acestea este un episod pe care îl povestește cu greu pentru că încă doare.
A ajuns la un liceu valoros din Bucuresti. Liceul Caragiale din acea perioada era frecventat de multi copii ai nomenclaturistilor. Se facea carte serioasa.
Cred că minte. Un cunoscut ce a făcut liceul la Vâlcea spunea că a fost coleg de clasă cu Dragomiroaia, care copia de la el la franceză, etc.
Povești vechi (spuse de zeci de ori), ‘cititori’ noi, pen’ce???!!!