Colonizare a Ucrainei, spirit vizionar, intermercato politic pro-occidental sau disperare a unui regim de a ține la un loc ce a mai rămas din țară? Numirea a trei miniștri naturalizați peste noapte în guvernul de la Kiev nu poate garanta reformarea, atât timp cât statul este apărat, la propriu, de marii oligarhi.
Noul guvern ucrainean va avea aceiași miniștri-cheie ai Apărării și de Interne, dar aduce și trei surprize. Miniștrii Finanțelor, Economiei și Sănătății, respectiv Natalie Jaresko, Aivaras Abramovicius și Alexander Kvitașvili, sunt cu toții cetățeni străini, naturalizați cu câteva ore înainte de votul parlamentului de către președintele Petro Poroșenko.
Iuri Boiko, unul dintre politicienii fostului partid al lui Viktor Ianukovici ce a reușit să mai acceadă în parlament, se întreabă cum de nu a fost posibil să se găseasca zece miniștri ucraineni într-o populație ce depășește 40 de milioane. Premierul Arseni Iațeniuk îi răspune indirect, explicând că rațiunea numirii acestor miniștri tine de lipsa legăturilor lor cu mafia ucraineană. Evident, Moscova și-a exprimat nemulțumirea față de numirea a trei miniștri ce au cu toții studii în Statele Unite și sunt originari din state ce sunt bastioane ale politicii americane în estul Europei.
Cei trei au fost naturalizaţi prin decret special de către preşedintele ucrainean Petro Poroşenko cu doar câteva ore înainte de nominalizare, iar candidaturile la funcţiile strategice de ministru al Finanţelor şi, respectiv, al Economiei, le-au fost aprobate în Parlament cu o largă majoritate, în aplauzele deputaţilor. Este prima dată când străini ocupă posturi de miniştri în Guvern, anterior unii specialişti străini fiind consilieri ai unor miniştri.
„Este o primă experienţă pentru Ucraina. Este dificil să se spună dacă acest lucru va schimba ceva”, apreciază Oleksandr Paraşhii, analist-şef la Concorde Capital cu sediul la Kiev. „Aceşti miniştri străini pot constitui o forţă motrice, dar fără un efort susţinut pe toate fronturile nu va putea să funcţioneze nicio reformă”, avertizează el.
Drumul din Departamentul de Stat al SUA până în guvernul de la Kiev
Natalie Jaresko, cetățean american, născută la Chicago în familia unor imigranți ucraineni, a fost naturalizată peste noapte și a devenit ministru de Finanțe în guvernul condus de Arseni Iațeniuk.
Absolventă de Harvard, Jaresko a sosit în Ucraina în 1992, pentru a lucra la Ambasada SUA la Kiev în calitate de șefă a secției economice. Înainte de acest episod, ea deținuse mai multe poziții în cadrul Departamentului de Stat de la Washington.
În 1995 decide să se stabilească în țara de origine a părinților săi. În perioada regimului așa-zis prooccidental al președintelui Viktor Iușcenko, Jaresko a facut parte din corpul consilierilor acestuia. Imediat după încheierea regimului Iușcenko, Jaresko înființează compania Horizon Capital.
În calitate de femeie de afaceri, dar și de consilier al președintelui Ucrainei, Jaresko a promovat investițiile in Republica Moldova, după scrie Businessweek. Compania a investit 130 de milioane de dolari în Ucraina și Republica Moldova în cursul anului 2013. Horizon Capital deține actiuni la „Agro-Soyuz”, „Datagroup”, „Vitmark-Ukraine”, Platinum Bank, „AVC”, „Shvydko.”
Pax americana și homo sovieticus
Mai puțin vorbește presa internațională despre noul ministru al Sănătății, georgianul Alexander Kvitașvili. Acesta s-a născut în 1970, a studiat medicina la Tbilisi, dupa care a urmat studii in SUA, prin intermediul unui program al Departamentului de Stat. A lucrat ca medic în Georgia, statul american cu acest nume, la Atlanta. La întoarcerea în Georgia natală, în 1993, începe să lucreze pentru o organizație de binefacere a Bisericii Metodiste americane și colaborează cu foarte multe organizații din spațiul ex-sovietic. În 2008, este numit ministru al Sănătății în Georgia, în mandatul președintelui Mihail Saakașvili, chiar în anul în care avea loc invazia rusă în Osetia de Sud. A fost ministru până în 2010. Din acest an și până în 2013 a fost rector al Universității de Stat din Tbilisi.
”Ucraina oferă 8% din PIB pentru sănătate, însă jumătate din acești bani sunt furați. Alexander Kvitașvili trebuie să implementeze reforme radicale, pentru că el nu are nicio legătură cu mafia ucraineană”, a declarat premierul Arseni Iațeniuk, în momentul în care i-a prezentat pe noii miniștri în fața deputaților.
Legăturile lui Kvitașvili cu mafia ucraineană pot fi nule. Cât despre mafia georgiană, presa internațională a relatat despre cazul Temur Alasania (unchiul președintelui Saakașvili, fost ofițer în spionajul sovietic și cu mulți cunoscuți în cercuri înalte atât la Moscova, cât și la Washington), care, deși nu avea nicio funcție în cadrul administrației, participa la cele mai importante reuniuni și la cele mai importante decizii. Nu înseamnă că președintele Saakașvili nu a luptat împotriva corupției desorginte sovietică, însă a făcut-o selectiv, protejându-și propriul clan atunci când au fost privatizate o parte din minele din țară sau aeroportul din Tbilisi.
Legăturile dintre Ucraina și restul spațiului ex-sovietic sunt unele speciale, atâta vreme cât rusa este lingua franca și vechile relații persistă, ca și în cazul mai apropiat al Republicii Moldova. Un exemplu: fostul președinte Viktor Iușcenko a declarat, în 2008, că unul dintre cei care a pus la cale otrăvirea sa cu dioxină în timpul campaniei electorale din 2004 a fost un georgian – David Jvania – un homo sovieticus tipic. Acesta s-a născut în 1967, a studiat la Tbilisi, a făcut armata în trupele de grăniceri ale URSS și a locuit în Austria, Slovenia și Cipru, unde a dobândit și cetățenie. S-a stabilit în Ucraina in 1991, a fost și ministru, a fondat un partid ”creștin-democrat”, ajungând în tabăra președintelui Ianukovici, din care a de demisionat în momentul în care au inceput protestele Euromaidanului – noiembrie 2013.
Rămâne de văzut cât de rupt de Ucraina și ai săi oligarhi va fi noul ministru al Sănătății, de origine georgiană și școlit în SUA.
Noul ministru al Economiei, în ”reconstrucție ” pe Wikipedia
Lituanianul Aivaras Abromavicius, noul ministru al Economiei, este mai puțin cunoscut. A lucrat in Ucraina vreme de șase ani, pentru fondul de investitii suedez Eeast Capital, cu afaceri importante în spatiul ex-sovietic. Este căsătorit cu o ucraineancă. Abramovicius lucreaza pentru East Capital de nu mai puțin de 12 ani.
Lituania, datorită vulnerabilității în fața Rusiei, a fost una dintre cele mai vocale state în condamnarea politicii Moscovei privind Ucraina. Președinta conservatoare Dalia Grybauskaitė a mers până acolo încât a vorbit despre posibilitatea furnizării de arme letale pentru regimul de la Kiev.
Informațiile despre Abramovicius sunt limitate pentru public, cel puțin pentru cel ucrainean, atât timp cât articolul publicat de Wikipedia.org în varianta ucraineana a fost șters. Se poate afla doar că a studiat în SUA, la o universitate din Wisconsin.
Fiul lui Joe Biden și apropiații lui John Kerry forează în Ucraina
Având în vedere activitatea sa în Ucraina, este foarte probabil ca lui Abramovicius să nu-i fie străine afacerile pe care le desfășoară aici doi cetățeni americani: Hunter Biden și Devon Archer. Hunter Biden, 44 de ani, este fiul vicepreședintelui SUA, Joe Biden. Devon Archer, partener de afaceri al lui Hunter Biden în SUA, este un apropiat al familiei lui John Kerry, secretarul american de Stat și unul dintre princiipalii donatori și consilieri în campania prezidențială a lui Kerry, în 2004.
Ei bine, cei doi s-au instalat în economia țării în aceasta vară, când în estul Ucrainei începeau luptele grele dintre pro-ruși si forțele ucrainene. Ei au fost cooptati în fruntea companiei Burisma, implicată în extragerea gazelor naturale din aceasta țară începând din 2002. Administrația americană a precizat la acel moment că nu găsește deloc incompatibilă afacerea fiului vicepreședintelui SUA, mai cu seamă că Washingtonul promovează diversificarea energetică în Ucraina și aiurea.
Kwasniewski, ”eliberatorul” lui Timoșenko, și afacerile din Ucraina
Un alt personaj, poate și mai interesant, a fost cooptat în conducerea Burisma în cursul anului 2014. Este vorba de fostul președinte polonez Aleksander Kwasniewski.Cu puțin înaintea numirii sale oficiale la Burisma, Kwasniewski, alături de fostul președinte al PE, Pat Cox, au acționat oficial in numele UE pentru a negocia cu acum defunctul regim Ianukovici eliberarea din închisoare a Iuliei Timoșenko. Pâna și premierul polonez de atunci, Donald Tusk, a spus că numirea fostului președinte socialist la Burisma este ”bizară, ambiguă și nu arată bine”. Este de văzut dacă actualul președinte al Consiliului European Donald Tusk va avea aceeași opinie cu privire la implicarea atâtor nume grele in activitatea unei companii cu un actionariat ambiguu în Ucraina. Sau polonezul Tusk una gândește într-o poziție și alta în altă demnitate, pe modelul premierului Victor Ponta în cazul Roșia Montană?
Încurcatele căi ale globalizăriii – cum ajungi de la Hunter Biden la al–Assad?
Site-ul Burisma este atât de sărac încât nici nu ai zice că este vorba despre interfața ”unuia dintre cei mai mari producători independenți de gaz din Ucraina”. De PR-ul sau se ocupă o firmă din Londra, despre care Deutsche Welle a aflat că în ultimi ani s-a ocupat de personalități precum Asma Assad (sotia lui Bashar Al-Assad, prezentat ca unul dintre marii dușmani ai democrației occidentale in acest moment) sau de guvernul lui Alexander Lukașenko, președintele Belaruslui, numit frecvent ”ultimul dictator din Europa”. Printre clienți s-au mai numărat Margaret Thatcher și Boris Elțîn.
Acționariatul companiei este format dintr-o rețea impenetrabilă de firme, majoritatea din Cipru. La o primă vedere, se pare că principalul deținător este Privat Group, al oligarhului Ihor Kolomoisky, foarte lăudat de fostul președinte georgian Mihail Saakashvili, aflat acum în SUA, după ce în Georgia justiția, despre care se scrie fervent că este controlată de noul regim, a emis mandat de arestare pe numele său.
„Linia Kolomoisky”
Cine este Ihor Kolomoisky? Dacă în Franța un ministru de război a dat numele unei celebre linii de fortificații, în Ucraina acest oligarh a creat o „linie Kolomoisky”. Oligarhul, unul dintre cei mai bogați din Ucraina a jucat o carte riscantă și se pare că a câștigat. A fost numit de noul președinte guvernator al regiunii Dniepropetrovsk și a început sa creeze miliții bine înarmate și antrenate. Experți citați de The Wall Street Journal arătau în această vară că oligarhul cheltuiește circa 10 milioane de dolari pe lună pentru milițiile sale. Având în vedere că armata ucraineană era și este la pământ din punct de vedere al dotării, experienței de lupta și al moralului, oamenii lui Kolomoisky sunt vitali. Și atfel Privat Bank, banca pe care o deține, poate fi cel mai probabil printre beneficiarii indirecți ai ajutoarelor financiare straine pe care le primește Ucraina.
Putin, un ”pitic schizofrenic”
Kolomoisky, posibilul patron al fiului vicepreședintelui SUA și al apropiatului familiei Kerry, se pare că este temut chiar și de Vladimir Putin. Altfel nu se explică de ce acesta din urmă i-a dat o replică când Kolomoisky a declarat că lideul de la Kremlin este ”un schizofrenic scund” și ”complet incapabil, total nebun”. Putin a răspuns spunând că oligarhul din Dniepropetrovsk este ”un impostor” și se miră cum ”o asemenea canalie a fost numit guvernator”.
Ihor Kolomoisky este evreu, iar pozitia sa extrem de dură față de tabăra pro-rusă, bine reprezentată în regiunea sa, ridica temeri că a sa comunitate va avea de suferit în urma amenințărilor mai mult sau mai puțin voalate de care au avut parte liderii mișcării pro-Putin.
Aceasta este o frântură din imaginea Ucrainei dintotdeauna ruptă între Est si Vest, pe care o conduc acum Petro Poroșenko și premierul Arseni Iațeniuk, doi lideri vorbitori de română și pe care România s-a angajat să-i consilieze în domenii strategice (apărarea cibernetică în primul rând) – semnal al unei relații bilaterale promițătoare (un site din Ucraina publică o listă cu oamenii-cheie ai Moscovei în România). Decizia lor de a numi în funcția de miniștri trei cetățeni străini naturalizați peste noapte este surprizătoare și la fel de grăitoare precum decizia președintelui de a institui puncte de trecere la limita zonelor controlate de separatiștii din est sau decizia de a semna un acord de încetare a focului cu liderii separatiști, ceea ce implica o recunoaștere tacită. Este puțin probabil ca cetățenii ucraineni din estul țării să poată accepta numirea unor străini naturalizați peste noapte în fruntea unor ministere. Iar toate acestea arată că președintele Poroșenko acceptă, în fapt, o rupere a țării sale sau măcar o transnistrizare a conflictului.
Cum va funcționa partea controlată de Kiev a Ucrainei nu va depinde doar de fondurile pompate de Occident, organizațiile financiare internationale și de cei trei miniștri, ci și de modul în care oligarhii ucraineni vor înțelege că etapa lor istorica a luat sfârșit. Unul dintre subiectele de presă ale campaniilor prezidențială și parlamentară din acest an a fost lustrația oligarhilor, însă rolul lor în apărarea teritoriului arată că vremea lor, a oligarhilor pro-occidentali cel puțin, abia începe, iar Ucraina va rămâne un câmp de bătălie, în special economică, în care poate că un Rinat Abramovici va ceda locul unui Ihor Kolomoisky. Pentru relevanță economică și stabilitatea politică ce decurge de aici, esențială și pentru vecinii România și Republica Moldova, este important ca Kievul să-și păstreze ieșirea la Marea Neagră, ce se mai poate din zonele bogate în resurse naturale și potențialul uriaș reprezentat de tinerii școliți în domeniul IT (cei mai buni din Europa) și ingineria de vârf.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.