O expoziţie fascinantă care ne poartă prin visele şi imaginarul lui Ştefan Câlţia

Ştefan Câlţia, un subtil alcătuitor de himere

La Muzeul de Artă din Timişoara puteţi vizita până în 5 decembrie expoziţia Ştefan Câlţia. Locuri. În ansamblul ei, expoziţia a fost gândită ca o călăuză care ne poartă prin meandrele imaginarului lui Ştefan Câlţia, dând seama de această multitudine de nuclee şi intersecţii, ramificaţii şi locuri – simbolice, culturale şi personale -, ce îi animă creaţia ultimilor zece ani. Formele şi culorile construiesc o lume, un univers fantastic.

Traseul urmăreşte motivele şi poveştile celor şapte săli: Sala Crucii lui Becheş, Sala Grădinarilor, Sala lui Wilhelm şi Árpád Mühle, Sala Călătoriei, Sala Desenelor Înalte, Sala Locuri, Sala Lumii-ca-Teatru.

“Lumea fără poveşti este o lume săracă. Dacă aceste elemente de gramatică şi de structură nu există, atunci nu discutăm despre lumea noastră. Opera de artă în faţa căreia, desigur, ai plăcerea de a-i descifra gramatica şi elementele care o compun este ca o lumină care îţi arată lumea pentru o clipă. Şi atunci, tu, cel care priveşti, eşti marele înţelept”, mi se destăinuia Ştefan Câlţia.

Sala Crucii lui Becheş

Crucea, semnul bucuriei că nu eşti singur

„Când se aşeza o cruce undeva, acel undeva nu era un loc întâmplător – era un Loc. Era acolo unde caii oboseau, unde omul oprea căruţa. Locul din care, umblând de o parte şi de alta a acestor dealuri, cuprindeai totul. Aici găseai, poate, un izvor şi era firesc să te aşezi, să te odihneşti şi totodată să priveşti. Aici aşezau crucea, aici se opreau toţi. Deci chiar atunci când umblai singur, aici te întâlneai cu toţi cei dinaintea ta. Şi aici îţi lăsai gândurile. Crucea nu era, ca acum, amintirea unui accident, a unui rău. Pentru creştin, crucea era semnul Învierii, deci al bucuriei de a nu fi singur, de a fi cu Dumnezeu. Conotaţiile ei erau, mereu, pozitive. Locul acesta, care se cheamă Crucea lui Becheş, era, deci, un loc ales”.

Crucea de piatră despre care vorbeşte Ştefan Câlţia a vegheat multă vreme o răspântie de drumuri de pe dealurile Şonei, primul loc biografic al parcursului artistului, un sat „de pe Ardeal” aşezat deasupra Oltului, în apropierea oraşului Făgăraş. “Este spaţiul pe care eu îl iubesc, în care a existat o convieţuire firească a omului cu natura”, mărturisea pictorul într-un interviu.

Sala Grădinarilor

Sala Grădinarilor poate fi privită ca o anticameră la dialogul cu peisagiştii Mühle şi ca o interpretare a atracţiei acestora pentru varietatea lumii vegetale. Grădinarul este un simbol al intervenţiei ordonatoare şi în acelaşi timp discrete a omului în lumea din jurul său.

Povara pe care o poartă unele dintre personajele lui Ştefan Câlţia este uşoară: teascuri de ramuri, mănunchiuri de ierburi. Grădina, precum casa, devine o metaforă pentru locul de origine, ce poate fi purtat cu sine.

„Grădinarul cu haină albastră”, cel „al rozelor” şi „Vânzătorul de ierburi” poartă, ca pe nişte ofrande, mici lumi vegetale, preţioase precum nişte naturi statice redate în detaliu.

Sala Wilhelm şi Árpád Mühle

Sala Wilhelm şi Arpad Muhle

Legătura simbolică cu locul cultural care găzduieşte expoziţia este marcată prin introducerea în traseu a unui spaţiu-enclavă, dedicat unui fragment discret, însă emblematic al istoriei acestuia: prezenţa în Timişoara secolelor al XIX-lea şi al XX-lea a “dinastiei” de grădinari şi peisagişti formate din Wilhelm şi Árpád Mühle. Activitatea celor doi a fost un element cu ajutorul căruia oraşul s-a conectat la viaţa economică şi culturală europeană într-un moment istoric specific.

Sala Călătoriei

Sala Călătoriei

„Călătoria e ca atunci când urci o scară: cu cât mai urci o treaptă, cu atât zona ta de cuprindere a imaginii lumii din jur e mai mare.Drumul, Calea, cum îi spun eu, este pentru mine un personaj care îl captează pe privitor pentru a-l face să călătorească pe firele ascunse ale lucrării”, mărturiseşte Ştefan Câlţia.

Sala Desenelor Înalte

Sala Desenelor Înalte

O sală îngustă a fost “populată” cu desene de mari dimensiuni, cu un format atipic, dislocate din contextul de expunere pentru care au fost iniţial concepute: biserica din Herina, Bistriţa-Năsăud.

Această serie de desene poate fi pusă sub semnul locului sacru – care, deşi nu este tot timpul manifest din punct de vedere iconografic, se poate regăsi în majoritatea lucrărilor lui Ştefan Câlţia.

Aşa cum este aşezată pe hârtie (parcă într-un efort de a o „cuprinde” în întregime, pornind de la cele mai mici „unităţi” vegetale), natura lui Ştefan Câlţia capătă o dimensiune aproape sacră şi un glas care ne vorbeşte despre găsirea locului în lume.

Sala Locuri

Sala Locuri

Într-o barcă încărcată cu plante, pe spinarea unui bivol înaintând prin apa tulbure, păşind sau plutind, fetiţe gracile, un clovn care ne ţintuieşte privirea, muzicanţi, vânzători de ierburi şi vase călătoresc neîncetat, părând, cu toate acestea, a rămâne în acelaşi loc.

Sala lumii-ca-teatru

Sala Lumii-ca-Teatru

Având un repertoriu uriaş de figuri şi însemne simbolice, scena lumii privite ca teatru se populează rând pe rând cu cortegii de personaje burleşti, aflate în procesiuni fără direcţie ori finalitate, arlechini, clovni, muzicanţi şi diverse alte figuri impenetrabile extrase din arena circului, care, alăturate unei faune stranii şi sălbatice, compun şi descompun succesiv „camera de curiozităţi” a imaginarului artistului.

Lumea ca teatru

“Masca imobilă şi carnavalescă, după care se ascund o bună parte din personajele acestui panteon fantastic, trădează o umanitate fragilă pentru care graniţa dintre duplicitate şi inocenţă, suferinţă şi resemnare tăcută se dizolvă pentru a face loc unei reflecţii asupra condiţiei existenţei mundane”.

Lansare album Ştefan Câlţia. Locuri

O lectură a imaginarului lui Ştefan Câlţia

Vineri, 31 octombrie, Muzeul de Artă Timişoara a găzduit lansarea albumului de pictură Ştefan Câlţia. Locuri. Cititorii au avut ocazia nu doar să-l asculte vorbind pe Ştefan Câlţia între lucrările sale, dar şi să obţină autograful său. Discuţiei i s-au alăturat şi prof. dr. Victor Neumann (directorul Muzeului de Artă Timişoara), Iren Arsene (directorul Curtea Veche Publishing), Patricia Bădulescu (curator).

Albumul adună înăuntrul său un mănunchi de peste 70 de lucrări dintre care multe neexpuse până acum ochilor publicului larg. Textele ce însoţesc aceste imagini propun chei de lectură ale imaginarului construit de Ştefan Câlţia, prezintă etapele cele mai importante ale parcursului său biografic şi artistic şi evocă propriile contacte ale autorilor (Victor Neumann, Dan C. Mihăilescu, Ioana Mandeal, Sandra Demetrescu, Patricia Bădulescu, Andrei Teleagă) cu munca acestuia.

„Când Ştefan Câlţia m-a invitat întâia oară în atelierul său am fost fascinat de amalgamul de lumini şi de umbre al locului în care îşi petrecea cea mai mare parte a fiecărei zile; am fost impresionat de ferestrele înalte ale imobilului, mângâiate de frunzele şi florile grădinii din faţa lui. Descopeream misterul pe care artistul ştie să-l cultive voluntar ori involuntar, admiram arta etnografică împodobind casa – obiectele de ceramică, vechiul pat al casei ţărăneşti, lăzile de lemn depozitând documente prăfuite ale unor vremuri îndepărtate, fotografii de familie –, toate asociindu-le universului din care descind picturile maestrului”, îşi amineşte Victor Neumann, directorul instituţiei, care a vorbit la lansarea albumului Ştefan Câlţia. Locuri.

Ştefan Câlţia creează, de câteva decenii, nu doar lucrări de artă, ci şi un imaginar. În ultimii ani, caracterul convergent al acestuia a devenit din ce în ce mai evident. Multitudinea de preocupări intelectuale, vizuale şi umane ce îl animă, exprimate în tehnici multiple, formează o luxurianţă ce nu îşi iese, însă, niciodată din matcă. Uneori este vorba despre nesfârşitele peisaje transilvane sau despre trupurile fragile care le traversează văzduhul sau care se prăbuşesc, tăindu-l, dintr-odată. Alteori, cortegii de fiinţe înspăimântate şi opace par a înainta implacabil şi lumea se strânge în jurul lor, formând un teatru. În desene uriaşe, bestiarul vorace devine epură şi doar liniile înaintează la nesfârşit şi cresc, ca o altfel de fiinţă. Forfota din iarba încinsă a dealului se linişteşte, ţintuită pe o bucată de porţelan.

„Suflet răscruce, Ştefan Câlţia este un sangvin melancolic – sau, dacă vreţi, un coleric fantast, deopotrivă contemplativ şi ziditor. Un meşter insuflat de ethosul breslelor de altădată, dar subtil alcătuitor de himere, cultivând cu hâtră sobrietate estetica ambiguităţii. Himere care vin de niciunde, îndreptându-se către nicăieri. Levitaţii funambuleşti cu înscenări de bestiar medieval, încremeniri clovneşti şi metamorfoze halucinante, pentru care trecerea, călătoria, plutirea, suspendarea în vid, sticla (cu misterioasele ei tăceri vorbitoare), ceaţa, drumul, norii, luminişul, luntrea, peştele, dealul – figurile evanescenţei şi ispitele inefabilului, semnele acelui Dincolo ce definesc fiinţarea ca mister împărtăşit – se asociază pieziş cu ambiguitatea carnavalescă şi teatralizarea obiectelor”.

Cartea este editată de Galeria Posibilă în parteneriat cu Muzeul de Arta Timişoara, Curtea Veche Publishing şi cu sprijin din partea Administraţiei Fondului Cultural Naţional.

Cele mai frumoase cărţi din România, expuse la Târgul Internaţional de Carte de la Frankfurt

Dinastia de peisagişti timişoreni

Deschis în prima jumătate a lunii octombrie, Târgul Internaţional de Carte de la Frankfurt este cel mai important eveniment de acest gen din piaţa editorială europeană. Cărţile finaliste în concursul naţional de design de carte Cele mai frumoase cărţi din România, ediţia a treia, cât şi o selecţie de cărţi ilustrate româneşti din perioada 2012-2014 au fost prezente în cadrul expoziţiei Warm up with Beautiful Books from Romania. Printre cărţile finaliste ale ediţiei 2014 se numără şi Grădina dintre ape de Ana Wagner şi Ştefan Câlţia, Nu-mi place numai marea, dar şi muntele de Nicoleta Moise, Alina Popa, Irina Gheorghe şi Rodica Zafiu, I II III IV V VI VII poveşti cu Ştefan Câlţia.

Este al treilea an în care expoziţia Cele mai frumoase cărţi din România a fost prezentată publicului internaţional în cadrul standului organizat de Ministerul Culturii.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.