Cel mai răspândit caz clinic (însă nerecunoscut ca atare) în România actuală este narcisistul vulnerabil.
El s-a dezvoltat pe fondul mediului opresiv comunist, al tiraniei din familie, calchiată după modelul dictatorial. În literatura de specialitate se face distincție între narcisistul megaloman și cel vulnerabil. Această distincție, foarte importantă, ne poate ajuta în clarificarea unei chestiuni de patologie socială, precum și în identificarea unei tratament curativ.
Narcisistul vulnerabil nu e malign, precum cel megaloman. În timp ce megalomanul vrea să domine, să fie sistematic aprobat și adulat, vulnerabilul caută atenție și validare; el tânjește după recuperarea unei personalități care i-a fost zdrobită. Cele două cazuri sunt asemănătoare, dar se și deosebesc radical.
Narcisistul vulnerabil (de acum înainte NV) a fost amplu analizat în literatura de specialitate occidentală. În România e un subiect necunoscut, sau tabu. În prima parte a textului voi descrie, pe scurt, simptomele NV, plecând de la o îndelungată experiență și bazându-mă pe studii ale experților, urmând ca, în partea a doua, să aplic descrierea la nivelul colectivității.
I
NV e o persoană hipersensibilă, susceptibilă, supărăcioasă, emoțională, fără simț autocritic, lipsită de încredere și mereu în alertă. Simptome:
1. Neacceptarea criticilor sau observațiilor, inclusiv cele normale, constructive. Autoprotecție violentă. Cei din jur nu pot rosti niciun cuvânt care să nu fie în registru laudativ sau aprobator.
2. Nevoia obsesivă de a fi în centrul atenției, de a fi prețuit și felicitat. Nevoie dublată de tendința de exagerare a propriilor isprăvi, oricât de banale. Urcarea pe un piedestal public imaginar. Afișarea propriei imagini, singure, fără anturaj, pe rețele de socializare și setea neostoită de reacții favorabile. FB e plin de narcisiști vulnerabili, în căutarea validării propriei imagini. Ei își reduc persona/ personalitatea la imagine, cufundându-se astfel tot mai adânc în frustrare. O sută de like-uri la o fotografie le satisface apetitul egolatric pentru scurt timp, dar apetitul se amplifică ulterior.
3. NV nu știe foarte bine cine este, ce este. El vrea să primească tot și să nu ofere nimic, sau cât mai puțin. De aici caracterul interesat al demersurilor sale, vizibil pentru cei din jur. NV însă e ferm convins că nimeni nu sesizează această atitudine interesată, ascunsă pueril sub vălul timidității. Și tot de aici, o tendință cronică de manipulare. Sunt reacții foarte asemănătoare cu reacțiile copiilor.
4. Persoana atinsă de narcisism vulnerabil nu are empatie. E mută, sau pasivă în fața suferinței altuia. Manifestă empatie numai pentru a se pune în evidență pe sine. Își consacră aproape întreaga rezervă de empatie egoului propriu.
5. Narcisiștii vulnerabili se tem de noile relații. Ei se simt protejați doar în anturajul persoanelor cunoscute, aproape tot timpul inferioare intelectual și social. Nevoia de a-și echilibra, compensativ, starea de nesiguranță, care provine din relația zdrobitoare cu un părinte/ mediu autoritar, narcisist megaloman, malign.
6. Tendința de a-și controla mereu comportamentul, dar și de a controla, în beneficiul ei, comportamentul celor din jur.
7. Gelozie și teamă de a pierde ceea ce a câștigat. NV creează o atmosferă toxică, greu de suportat pentru un eventual partener, care e obligat să-și cenzureze afirmațiile, modul de a fi, comportamentul, în funcție de dorințele narcisistului vulnerabil.
8. Nerecunoașterea vinovăției. Unul dintre cele mai periculoase și grave simptome. Tot timpul altceva sau altcineva e învinovățit pentru un act, o greșeală, omisiune sau decizie a NV. Vulnerabilitatea psihică se transformă în complex de invulnerabilitate/ lipsă de responsabilitate. Se cuplează cu lipsa de empatie față de ceilalți.
9. Orice refuz din partea anturajului/ partenerului, chiar dacă justificat și legitim, e resimțit ca o agresiune. Celălalt nu are dreptul să-și impună limitele și condițiile sale. El trebuie să accepte, fără crâcnire, tot ce stabilește NV, „pentru a nu-l răni”.
10. Frica de abandon. Narcisistul vulnerabil se complace în postura de orfan. Îi este mai comod așa decât să-și îngroape fostul copil abandonat. Infantilismul se manifestă și prin frecventarea copiilor, a persoanelor slabe, văzute ca nonagresori ideali.
Narcisistul vulnerabil are un comportament parțial identic cu al narcisistului megaloman, dar el nu e malign. În plus, își poate rezolva handicapul (spre deosebire de celălalt). Cum? În primul rând conștientizând problemele și încercând să elimine, de unul singur, sau cu ajutorul unui psihoterapeut inteligent, comportamentele descrise mai sus. În al doilea rând trebuie să caute și să dezvolte relații sănătoase, egale, cu toți cei cu care intră în contact. Timiditatea e o formă de eschivare. NV trebuie să-și asume criticile în mod rațional, fără să amestece emoția, cea mai primară și incontrolabilă pulsiune. Emoțiile trebuie cultivate în sensul pozitiv – empatie față de celălalt. În Occident, părinții nu postează fotografii ale copiilor pentru a nu-i expune pedofililor, dar și pentru a nu le crea, cu timpul, un comportament narcisist. Dacă dorește să se vindece, NV trebuie să înceteze să-și promoveze imaginea în public. Acest lucru îi sporește dependența față de un spațiu virtual, rupt de realitate, și blochează vindecarea. Trebuie să-și promoveze realizările, nu persoana proprie, idealizată. Dar, în primul rând, trebuie să se delimiteze/ să se rupă de influența/ prezența narcisistului megaloman malign care îl domină (ori să anuleze această prezență prin sentimente pozitive). Denunțarea sau „pedepsirea” acestuia, prin insulte etc., înrăutățesc lucrurile și nu rezolvă nimic. Narcisiștii megalomani sunt incapabili de relații sănătoase, ei sunt cazuri patologice (nu rezolvi nimic jignind un psihopat; te menții doar în raza lui nocivă de acțiune).
Creația și grija efectivă față de altcineva sunt cele mai directe căi de ieșire din cercul opresiv pentru NV. Creația și exersarea bunătății, a intelectului și a simțului autocritic. De asemenea, trebuie cultivate relațiile cu oameni normali, cu principii sănătoase, educați și senini. Ei știu să recunoască, în mod firesc, valoarea unei persoane și să o respecte ca atare.
II
Simptomele de mai sus pot fi aplicate unei întregi colectivități. În România, ca în toate țările care au trecut printr-o lungă dictatură, NV e tipul omniprezent. Caracterul indivizilor influențează viața socială. Instituțiile sunt afectate și menirea lor deviată. Un popor alcătuit majoritar din NV nu știe cine este, nu știe încotro se îndreaptă. El își alege conducători slabi și manipulabili, detestă valoarea, normalitatea, spiritul critic și mai ales autocritic. Mitizează pueril mediocrități sau nonvalori, la umbra cărora se simte relativ „în siguranță”. Din păcate, acest scenariu, perpetuat de-a lungul câtorva generații, riscă să devină regulă, mai ales datorită unei mass media complice. Poporul acela riscă să se închidă ermetic în sine, basculând în paranoia colectivă (cazul rușilor, cubanezilor, nord-coreenilor etc.). Românii sunt abia la jumătatea parcursului de vindecare. Ei trebuie să-și asume responsabilitățile unei societăți normale, să accepte un model uman bazat pe creativitate, libertate responsabilă, educație, în sens etic, și autocritică. Liderii (politici, intelectuali, spirituali) trebuie să arate curaj, nu versatilitate. Cele trei instituții modelatoare: familia, școala, comunitățile religioase trebuie să redevină, la rândul lor, mature și atractive prin valori încarnate, nu doar la nivel retoric. Părinții, educatorii, profesorii, preoții sau păstorii trebuie să fie ei înșiși ceea ce transmit copiilor, elevilor, credincioșilor. Vindecarea colectivă depinde numai de noi, de fiecare dintre noi, de fiecare ins care dorește să se vindece cu adevărat și deplin.
Autor Cristian Bădiliță
Cristian Bădiliţă (n. 1968). Scriitor, istoric al creştinismului timpuriu. Doctor al Universităţii Paris IV-Sorbona cu teza Metamorfozele Anticristului la Părinţii Bisericii (Premiul Salomon Reinach al Asociaţiei Eleniştilor din Franţa). Realizează o traducere comentată a Noului Testament (8 volume apărute). Îngrijește Colecția Mica Romă XXI la Editura Vremea. A publicat peste 70 de volume (eseuri, studii, poezie, Jurnale, traduceri comentate din greaca veche şi latină etc.). Publicaţii recente: Glafire. Teme fierbinți ale creștinismului (Litera, 2021); Sfinți păgâni, iudei și creștini (Litera, 2021); Geniul greco-catolic românesc (Vremea, 2022, ediția a V-a); Ce înseamnă să fii om. Atelier de sculptură interioară (Vremea, 2022); Asceză și copilărie (Presa Universitară Clujeană, 2023); Trandafirul de la Eleusis (Presa Universitară Clujeană, 2024).
„megalomanul vrea să domine, să fie sistematic aprobat și adulat”
Asta amprenta lui „Horia”, NIMENI ca El.
Producție masivă și în creștere în România și chiar între cetățenii români care lucrează în străinătate, dar nu mi-e rușine nici cu strainezii! Găsești asemenea exemplare la tot pasul, trebuie doar sa le eviți, sa nu ramai in contact cu ele, că sa nu te duci tu de râpă, îți pierzi personalitatea și automat, nu știi cine ești, ce cauți tu în viața asta, uiți trecutul fara nicio problema, nu îți amintești absolut nimic sau doar câteva momente din viața ta. Aceste exemplare te distrug și nu recunosc, poți să le tai o mana nu recunosc nimic.
Cei mai narcisisti si prosti at the same time i-am gasit in structuri : Politie si sclavii lor de la lucrari sociale! Numai anchetatori plini de ei si de prostia lor! Nici dupa zeci de ani dupa ce le-a fost facuta Muci lucrarea operativaa, Prostii nupricep ca sunt Prosti! Ei sunt investigatorii, cauta adevarul… Din Fanta! Si omul de rand rade de prostia lor malefic maladiva!
Aloo, profesionistilor, lasati impresiile cu lucrarile investigativ psihologice ca vine asa cate un prost, traducator stiti voi care, si va arata cat sunteti de prosti si ingamfati! Si mai sunteti si Investigatori! Si mai faceti si abuzuri mizerabile! Ca toti militienii aproape!
Lasati balta psihologia, epraf, nici macar nu e stiinta! A demonstrat! Un Lup! UN PROSTOVAN! Stiti voi care! DTH! ZKX wVW etc
articolu e o tentativa de spalare pe creier,
nu avem de a face cu o exceptie ci cu regula in stare pura.
@cei mai narcisisti in militie
„prostul pana nu e fudul
nu e prost destul”
-evident ca PROUSHTII facutzi gramada vor „confirmarea” perpetuu:
daca debiteaza si fac numai prostii
cine sa le dea dreptate?
-poate proasta de ma-sa,de nevasta,
prostii ingramaditi copiii,
o bunica si mai toanta,retardata….
Caragiale ii numea „fiintze telurice”…
..cuvantul boala se pare ca a disparut din dictionar,
Maladia e un fel de boala dar mult mai lunga
Tacticile lor pot include abuz verbal și invalidare emoțională, punerea la perete, proiecție, preluarea controlului asupra fiecărui aspect al vieții victimei, gaslighting și triangularea. Narcisistul are un „Eu fals”, o masca carismatică chiar și vulnerabilă pe alocuri pe care care o proiectează în societate tocmai pentru a-și cultiva nevoia lor excesivă și persistentă de admirație și validare pozitivă a celorlalți. Megalomania este inevitabilă iar vulnerabilitatea un truc comercial pe care pshiatria toxica occidentală și lucrativă probabil îl adoră.