Descoperire în ameliorarea durerii

Natura, chiar și sub formă virtuală, poate atenua durerea prin reducerea activității cerebrale legate de percepția sa, o descoperire care ar putea ameliora gestionarea acesteia într-un mod simplu, potrivit unui studiu.

Beneficiile naturii pentru sănătate și în special gestionarea durerii au făcut obiectul a numeroase cercetări.

În urmă cu peste 40 de ani, un studiu de pionierat al americanului Roger Ulrich a arătat că pacienții din spital foloseau mai puține analgezice și s-au recuperat mult mai repede atunci când ferestrele lor dădeau spre un spațiu verde, mai degrabă decât spre un zid de caramidă.

Dar ‘până acum, motivele care stau la baza acestui efect au fost puțin clare’, notează într-un comunicat Max Steininger, cercetător la Universitatea din Viena și autorul principal al studiului publicat joi în Nature Communications.

În cauză, aspectul subiectiv atât al naturii, cât și al durerii. Este natura liniștitoare sau efectul placebo indus de presupusele sale beneficii? Sau faptul că preferăm să privim peisaje pe care le percepem ca fiind frumoase? Dacă nu peisajele naturale au redus durerea, ci mediile urbane care o sporesc?

O altă dificultate: mecanismele complexe legate de gestionarea durerii de către creier.

Anumite zone sunt implicate în percepția durerii, ‘nocicepția’. Ele permit unui individ să identifice originea unui stimul dureros din organism, intensitatea acestuia și tipul de durere percepută.

Dar reacția la aceste informații, precum sentimentul de nemulțumire față de stimul, înclinația de a adopta comportamente de protecție sau reglarea afectelor legate de durere este gestionată în alte zone ale creierului, precum cortexul prefrontal.

Autorii studiului au căutat să afle în ce măsură aceste zone diferite au fost afectate de expunerea la peisaje naturale, urbane și interioare. Pentru a face acest lucru, ei au înregistrat activitatea cerebrală a unui grup de 49 de voluntari folosind un scaner IRMf (Imagistică prin rezonanță magnetică funcțională).

Subiecții au privit diferite imagini în timp ce primeau o serie de șocuri electrice mai mult sau mai puțin dureroase pe dosul mâinii stângi.

Prima scenă a reprezentat un peisaj natural, un lac înconjurat de copaci care se mișcau în vânt, totul însoțit de muzică de fundal care simula sunetul frunzelor și cântecul păsărilor.

Într-o secundă, au fost adăugate elemente urbane (clădiri, bănci, alee) iar fondul sonor a fost înlocuit cu zgomote tipice ale unui oraș.

Volumul și compoziția celor două imagini au fost calibrate pentru a induce o atracție estetică similară participanților.

În cele din urmă, un al treilea vizual a reprezentat un interior: un birou cu un computer, mobilier și un ventilator, din nou însoțit de sunete corespunzătoare.

Nu numai că participanții au declarat că au simțit mai puțină durere atunci când priveau peisajul natural, dar scanările au arătat și o diferență în răspunsurile cerebrale.

‘Studiul nostru este primul care oferă dovezi că acesta nu este doar un efect placebo’, a subliniat Steininger.

Mai exact, expunerea la natură a scăzut răspunsul în zonele implicate în nocicepție, în timp ce zonele asociate cu reglarea durerii nu au fost afectate semnificativ.

Pentru autori, aceste rezultate ar putea fi explicate prin faptul că mediile naturale conțin elemente care captivează atenția omului într-un mod unic și fără efort, deturnând atenția de la senzația de durere, o teză cunoscută sub numele de ‘teoria restabilirii atenției’ în psihologie.