O Operă cu adevărat regală

În pofida crizei financiare care a afectat majoritatea teatrelor lirice din lume, Royal Opera House, Covent Garden rămâne o adresă de neocolit pentru melomani, locul în care pot fi aplaudate marile vedete ale momentului în producţii ce alternează cu abilitate tradiţia şi modernismul.

Jonas Kaufmann a cântat recent în Andréa Chenier, Bryn Terfel a reluat la Londra Olandezul zburător chiar la începutul acestui an… De câţiva ani, Covent Garden a devenit un centru al creaţiei muzicale deosebit de activ, graţie şi Linbury Studio Theatre.

Alex Beard, director general al instituţiei, şi Kasper Holten, director al Operei, au explicat cum intenţionează să asigure dezvoltarea ulterioară.

Format la Manchester şi la Londra, Alex Beard a avut diferite funcţii la Tate între 1995 şi 2012, de la director financiar şi administrativ la director adjunct. A participat activ la crearea Tate Modern, la dezvoltarea Tate Britain şi Tate St.Ives. La sfârşitul anului 2013, şi-a început activitatea de director general la Royal Opera House.

Adrianne Pieczonka şi Bryn Terfel în „Olandezul Zburător”

Potrivit părerii lui, “În curând, nicio instituţie culturală nu va putea supravieţui ignorând entuziasmul celor care fac mecenat”.

Royal Opera House Covent Garden adăposteşte două companii: Royal Opera şi Royal Ballet şi are un important program educativ şi participativ, intitulat Learning and Participation. Obligaţia lui Alex Beard este de a asigura mediul cel mai prielnic dezvoltării acestor domenii, prin resursele şi prin infrastructura de care dispune instituţia. El conduce Royal Opera, Kevin O’Hare, Royal Ballet, iar Jillian Barker este în fruntea programului educativ.

Jonas Kaufmann şi Eva-Maria Westbroek în „Andrea Chenier„

La începutul anilor 1990, Royal Opera House primea mai mult de 50% din venit din subvenţii din bani publici. Astăzi, sumele încasate din vânzarea biletelor formează 40% din venituri, mecenatul aduce 24%, iar 13% reprezintă rezultatul diferitelor reţete comerciale: restaurante, produse derivate, locaţii…. Este un programm bugetar mixt, la jumătatea drumului între cele subvenţionate, cum sunt cele în Europa, şi cel american unde subvenţiile sunt practic inexistente. Menţinerea acestui model cere multe eforturi.

În pofida unui buget mai mic cu 50 de milioane de euro decât cel al Operei din Paris, Teatrul liric londonez reuşeşte să programeze 25 de opere pe stagiune, cu cele mai mari vedete pe afiş.

“Royal Opera House este, printre teatrele europene, campionul productivităţii. Pentru a reuşi să asigurăm 500 de reprezentaţii pe an, este folosit fiecare minut. Avem un personal foarte devotat şi gestionăm cu înţelepciune bugetul de care dispunem. Pentru a atinge reţeta propusă din vânzarea de bilete şi a menţine mecenatul, muncim enorm, pentru a oferi, de exemplu, fiecăruia dintre spectatorii noştri o experienţă satisfăcătoare”, mărturisea Alex Beard într-un interviu acordat jurnalistului Mehdi Mahdavi pentru revista Opéra.

În ultimul timp, a fost intensificat programul de formare, considerându-se că Royal Opera House are obligaţia de a investi în talentele viitorului. Astfel a fost organizat Jete Parker Young Artists Programme, deschis cântăreţilor şi şefilor de orchestră, iar dintre dansatorii care nu sunt pregătiţi să intre la Royal Ballet, 17 elevi sunt repartizaţi între toate meseriile de culise.

Interiorul Operei Covent Garden

O atenţie specială este îndreptată către “întinerirea” publicului. 10.000 de locuri sunt oferite cu preţ redus studenţilor cu un program dedicat operei. Royal Opera House are “ambasadori” în peste 20 de universităţi din întreaga Mare Britanie, a căror misiune este să-i îndemne pe studenţi să vadă producţiile Operei fie în sală, fie în transmisiile din cinematografe. Sunt, de asemenea, organizate matinee şcolare, iar stagiunea actuală a fost deschisă, în septembrie 2014, cu o reprezentaţie a operei Anna Nicole de Mark-Anthony Turnage, rezervată publicului sub 25 de ani, cel mai mare preţ al unui bilet fiind de 25 de lire sterline, adică 32 de euro. A fost un mare succes. În ceea ce priveşte tarifele, toate operele din această stagiune, cu excepţia spectacolelor cu Andréa Chenier, pot fi văzute cu mai puţin de 10 lire. Dacă unele locuri rămân foarte scumpe, Opera reuşeşte să propună 40% din locuri cu 40 de lire.

Deşi nu poate fi încă sigur, impactul difuzării operelor în cinematografe pare să fie pozitiv. De exemplu, la retransmiterea baletului lui Kenneth MacMillan, L’histoire de Manon, sala a fost arhiplină. “Să vezi o operă sau un balet într-un cinematograf nu produce acelaşi fior, pentru că lipseşte apropierea fizică de artişti, dar senzaţia de transmisie în direct rămâne. Este vorba, de fapt, de două experienţe complet diferite, dar care pot coexista perfect”, apreciază Alex Beard, adăugând că el consideră Opera o artă a secolului al XXI-lea pentru că ea tratează marile subiecte ale vieţii – moartea, trădarea, disperarea, dragostea, dorinţa – mai bine decât orice altă formă artistică.

Născut la Copenhaga, Kasper Holten a fost la începutul carierei sale asistentul regizorilor John Cox, Harry Kupfer şi David Pountney. A semnat apoi numeroase montări, printre care, Femeia fără umbră şi Tannhäuser la Copenhaga, Lohengrin, la Deutsche Oper din Berlin, Béatrice et Bénédict şi Nunta lui Figaro la Theater an der Wien…

Între 2000 şi 2011 a fost director artistic al Operei Regale a Danemarcei, iar din 2011 este director al Royal Opera House, instituţie cu o bogată şi interesantă istorie.

Primul Teatru Regal a fost inaugurat în cartierul Covent Garden în 1732 şi era destinat în principal pieselor de teatru. Doi ani mai târziu, acesta a inclus în repertoriul său şi baletul. În 1735, în cadrul primei stagiuni de Operă, organizate de Haendel, au fost puse în scenă Ariodante şi apoi Alcina, semnate de acesta. Au urmat Semele, în 1744, Solomon, în 1749, Theodora în 1750….

În 1808, Teatrul a fost distrus de un incendiu. În anul următor, a fost inaugurat al doilea Teatru Regal, Covent Garden, cu Macbeth de Shakespeare. În 1826, a fost pus în scenă spectacolul Oberon de Weber. În 1847, Teatrul Regal Covent Garden a devenit Royal Italian Opera şi a fost inaugurat, sub noua denumire, cu Semiramide de Rossini. Dar, în 1856, un alt incendiu a distrus teatrul. Cel de al treilea Teatru Regal a fost deschis în 1858 cu Hughenoţii.

Denumirea oficială de Royal Opera House Covent Garden a fost atribuită în 1892. Doi ani mai târziu, a fost creată aici opera La Navarraise de Massenet.

Folosită ca sală de dans în timpul celui de al Doilea Război Mondial, Royal Opera House Covent Garden şi-a redeschis porţile în 1946 cu baletul La Belle au bois dormant, urmat de o operă-balet, The Fairy Queen. Instituţia adăpostea două trupe: Covent Garden Opera Company, devenită din 1968, Royal Opera, şi Royal Ballet. Prima operă după redeschidere a fost prezentată în 1947: Carmen. Au urmat producţii importante, dintre care spicuim: Billy Budd de Britten în 1951, Gloriana tot de Benjamin Britten în 1953, Troilus şi Cressida de Walton, în 1954, The Midsummer Marriage de Tippett în 1955… În 1953, Royal Opera angajase o australiancă complet necunoscută, ce va deveni unul din marile nume ale scenei lirice: Joan Sutherland.

În 1997, Royal Opera House Covent Garden a fost închisă pentru ample lucrări de renovare ce prevedeau, în principal, construirea unei a doua săli de spectacol, Linbury Studio Theatre, cu 400 de locuri.

Redeschidera a avut loc în 1999, cu Falstaff.

„Într-un sens, să conduci o Operă, presupune aceleaşi provocări, începând cu reuşita de a concretiza un proiect în maniera cea mai creativă posibil. Totuşi, într-un teatru ca Royal Opera House, cotat printre cele mai prestigioase din lume, aşteptările sunt diferite”, mărturisea Kasper Holten, conştient în momentul sosirii la Londra de numărul mare de reprezentaţii extraordinare date până atunci de prestigiosul teatru liric. Auzise, de asemenea, că publicul de la Covent Garden era conservator, dar, explică el în interviul acordat lui Mehdi Magdavi, peste tot unii şi-ar dori ca lucrurile să rămână neschimbate, în timp ce alţii se dovedesc mult mai curioşi şi mai deschişi, mai ales că sunt obişnuiţi cu surprizele din teatrul londonez vorbit.

„Englezii nu sunt interesaţi de punerile în scenă prea pretenţioase, cele în care ideile regizorale trec înaintea intrigii. Dar, povestindu-le o istorie interesantă, îi poţi seduce, făcându-i să reflecteze. Nu sunt un partizan al modernităţii şi al avangardismului cu orice preţ. Provocarea constă în a aduce înnoiri tradiţiei, înscriindu-te totuşi în ea”.

Întrebat cum colaborează cu Antonio Pappano, directorul muzical de la Royal Opera, Kasper Holten a mărturisit: „Este o persoană cu care se poate lucra foarte uşor. El însuşi artist, şi deci în continuă căutare, nu vine niciodată la o întâlnire cu răspunsuri gata pregătite. Când nu suntem de acord, discutăm până când găsim o soluţie satisfăcătoare pentru toată lumea. Tony este, după părerea mea, cel mai bun dirijor actual şi faptul că îl am alături este o sursă inepuizabilă de bucurie şi inspiraţie”.

În luna mai a acestui an, va avea loc premiera opera Le Roi Roger, prima colaborare între cei doi artişti, celelalte două montări ale lui Holten la Covent Garden, Evgheni Oneghin şi Don Giovanni având alţi dirijori.

„Don Giovanni” în regia lui Kasper Holten

Kasper Holten îşi împarte timpul, cu dificultate, între cariera sa de regizor şi funcţia de director. Dar nu este dispus să renunţe la formaţia sa pentru că, explică el, „Să continui să montez îmi permite să văd lumea într-un fel diferit, hrănind în acelaşi timp viziunea mea de director. Aici toată lumea înţelege că simt nevoia să mă confrunt cu publicul în calitate de artist, indiferent de riscuri. Nu reuşesc să le fac pe amândouă decât datorită formidabilei echipe care mă înconjoară, capabilă să ia decizii în locul meu când sunt departe de Londra”.

Direcţia în care se îndreaptă acum Royal Opera este determinată nu numai de Kasper Holten, ci şi de Antonio Pappano şi de directorul de casting Peter Katona.

Între 2015 şi 2020, vor fi create pe scena mare opt opere, pe lângă cele de mai mici dimensiuni destinate Linbury Studio Theatre, ceea ce reprezintă un record. Holten doreşte să aducă la Londra regizori care nu au mai fost invitaţi până acum, pentru „a face auzite şi alte voci în afară de cele ale lui Richard Jones şi David McVicar”. Este vorba despre Stefan Herheim, Claus Guth, Mein Kusej, Katharina Toma, Damiano Michieletto, care îşi face debutul pe scena lirică londoneză în luna iunie, cu Guillaume Tell, dar şi de David Bosch, care va monta în stagiunea viitoare.

O altă dorinţă a noului director este montarea unor opere de la începutul secolului al XX-lea, niciodată sau rar prezentate la Royal Opera House, cum ar fi Le Roi Roger, de Karol Szymanowski, sau Mahagonny, de Kurt Weill, pe textul lui Bertolt Brecht, care beneficiază de o nouă montare luna viitoare.

Juan Diego Flores, Angela Gheorghiu şi Bryn Terfel la Covent Garden

Publicul de la Royal Opera House vine în primul rând pentru cântăreţi, motiv pentru care invitarea unor nume de rezonanţă, ca Nina Stemme sau Jonas Kaufmann, este foarte importantă. Dar, treptat, lucrurile încep să se schimbe, o parte din ce în ce mai importantă a spectatorilor arătându-se interesată şi de alte componene ale spectacolului, dorind să trăiască arta lirică într-o experienţă teatrală completă.

Unul dintre avantajele Royal Opera House este acela că oferă, în aceeaşi clădire, posibilitatea de a programa continuu opere noi.

Linbury Studio Theatre este un fel de laborator experimental, în care sunt propuse cele mai noi tendinţe. Dar, peste un an, acesta îşi va închide porţile pentru lucrări de ameliorare a condiţiilor de primire şi de comfort al spectatorilor, dar şi de îmbunătăţire a acusticii.

În această stagiune, Royal Opera House a prezentat spectacole şi „în afara zidurilor”. O nouă producţie cu Orfeo de Monteverdi a fost propusă la Roundhouse din Camden, iar Ormindo a fost reluat la Globe Theatre.

„Orfeo”, la Roundhouse Camden

Linbury Studio Theatre a fost în ultimul timp destinat muzicii contemporane. Este şi motivul pentru care s-a simţit nevoia descoperirii unor locuri noi pentru opera barocă.

Punerea în scenă a operei Ormindo în micul Globe Theatre, în întregime acoperit şi luminat cu lumânări, a fost o experienţă foarte specială pentru Kasper Holten. Teatrul fiind construit pentru ca actorii să interacţioneze cu spectatorii într-o proximitate unică, s-a impus alegerea limbii engleze. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Orfeo de la Roundhouse din Camden, o minunată sală circulară, care programează spectacole diverse, de la pop la circ, şi care este frecventată de un public foarte diferit de cel de la Royal Opera House.

Antonio Pappano şi Kasper Holten

Desigur, nevoia de a atrage noi mecena obligă Opera să ţină seamă de gusturile lor. Dar mulţi dintre aceştia înţeleg nevoia ca un teatru de anvergura Royal Opera House să-şi asume riscuri şi să inoveze. Mulţi dintre ei au fost la fel de entuziasmaţi să finanţeze producţia Le Roi Roger ca şi cum li s-ar fi propus Tosca sau Traviata. „Acest lucru m-a făcut fericit, pentru că, fără concursul lor, nu ar fi posibil să facem nimic”, a mărturisit Kasper Holten.

Unii afirmă că Opera este în criză, deşi niciodată ea n-a atras un public mai numeros ca acum. Dar, explică Holten, „Modelul economic al teatrelor continentului european va fi din ce în ce mai greu de menţinut şi sunt neliniştit la ideea că se va renunţa la susţinerea unei oferte culturale cât mai diversificate posibil. Este imperios necesar, de exemplu, ca fiica mea, astăzi în vârstă de doi ani, să crească într-o societate în care să poată alege între divertismentul comercial, pe de o parte, şi poezie, teatru, muzică clasică şi operă, pe de altă parte. Sunt tot atâtea modalităţi diferite de a descrie lumea”, a afirmat el, referindu-se la scăderea subvenţiilor, chiar dacă acest fapt obligă instituţiile culturale să se dovedească din ce în ce mai imaginative şi mai eficiente.

Royal Opera House Covent Garden

Federico Bonelli şi Marianela Nunez în „L’histoire de Manon”

Ed Lyon şi Susanna Hurrell în Ormindo, la Globe Theatre

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.