Din start trebuie spus că jos cu pălăria pentru acei nebuni frumoşi ai Ucrainei care, sub ploaie de gloanţe, nu au încetat a-şi striga dorinţa de libertate, de un trai mai bun. Dorinţa de apropiere faţă de Europa, şi nu faţă de Rusia. Tot respectul pentru cei care, de mai bine de două luni, au avut curajul să înfrunte trupele speciale ale preşedintelui Ianukovici. Apreciere pentru cei care s-au săturat de propriul preşedinte şi au avut tăria de a spune răspicat acest lucru, nepăsându-le că Ianukovici, care mai mult ca sigur va trebui să răspundă în faţa Justiţiei pentru crime împotriva umanităţii, a trimis lunetiştii împotriva lor.
Cele ce urmează nu au absolut nicio legătură cu extraordinara luptă a ucrainenilor pentru libertate. Dar au absolută legătură cu poziţia UE şi modul în care Uniunea Europeană judecă evenimentele în funcţie de propriile interese. Fără nici o regulă generală, ci strict în funcţie de interesele sale geopolitice, economice sau strategice.
Despre ce e vorba. În urma lunilor de demonstraţii de la Kiev şi din alte zone apusene ale Ucrainei şi, mai ales, după tragicele evenimente din 19-21 februarie, de la Euromaidan (Piaţa Independenţei din Kiev), soldate cu victime omeneşti, Duma de stat a Ucrainei (Parlamentul unicameral) a luat două decizii istorice. În primul rând, Parlamentul ucrainean l-a declarat pe Ianukovici incapabil din punct de vedere constituţional să-şi îndeplinească atribuţiile şi a decis ca atare demiterea sa. Amintim că Ianukovici a fost ales ca preşedinte contituţional şi în urma unui vot democratic, recunocut de întreaga planetă, în 2010. Apoi, acelaşi parlament ucrainean a decis, printr-o rezoluţie ce abroga articolul din Codul Penal în baza căruia fusese condamnată, eliberarea din închisoare a fostului premier ucrainean Iulia Timoşenko. Aceasta fusese condamnată în 2011 pentru abuz de putere, la şapte ani de închisoare, pentru că a semnat în calitate de şef al Guvernului un acord pe tema gazelor cu Rusia ale cărui condiţii au fost descrise drept prejudicioase pentru ţara sa. Procesul a fost unul acceptat ca fiind just de întreaga planetă. Condamnarea a fost decisă de un complet de judecători, acuzarea fiind realizată de procurori. La eliberare nu a fost voba de nici un judecător, de nici o Curte Supremă, de nici un procuror, ci pur şi simplu de o decizie a Parlamentului, care a măturat pe jos cu cele stabilite anterior de procurori şi judecători. Ambele decizii ale Parlamentului ucrainean au fost emanate pur în urma evenimentelor sângeroase de la Kiev, şi nicidecum pe baza unor prerogative ale Constituţiei.
Toate acestea au fost catalogate de UE şi de înalţii emisari ei Europei ca fiind rezultatul voinţei poporului ucrainean. Nici un cuvânt despre vreo lovitură de stat, despre încălcarea Constituţiei. Pe de altă parte, preşedintele Ianukovici, răspicat, şi Rusia, mai timid, vorbesc de o lovitură de stat şi de călcarea în picioare a Constituţiei.
În România, în momentul în care Parlamentul a decis suspendarea preşedintelui (suspendare, şi nu demitere!), ca din gură de şarpe, atât pe plan intern, cât şi unii reprezentanţi ai UE au început să ţipe că e vorba de lovitură de stat. În cazul nostru nu a fost vorba de voinţa poporului, deşi majoritatea din parlament ajunsese acolo în urma voinţei poporului, în urma unui vot democratic. Mai mult, Constituţia chiar prevedea procedura de suspendare şi apoi referendumul de demitere! Dar interesele au dictat lovitură de stat, şi nu normalitate.
Acum nici nu vrem să ne închipuim ce s-ar întâmpla dacă Parlamentul ar aproba mâine o decizie prin care îl eliberează pe, SĂ ZICEM, fostul premier Adrian Năstase! Ce mai freamăt, ce mai zbucium, ce mai lovitură de stat, ce mai amestec în treburile Justiţiei am avea!
E greu de înţeles măsura folosită de UE pentru a judeca cazuri similare. Pare că precum lunetiştii din Maidan, care decideau care dintre demonstraţi e terorist, care are dreptul să trăiască şi care are dreptul să moară, similar, UE decide care naţiune are dreptul să îşi exprime voinţa şi care nu! Ianukovici a fost de aruncat la gunoi. Băsescu, nu. Încă…
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.