Sfânta Treime urmează Duminicii celei Mari. Cine a fost Sf. Ioan Botezătorul

Dogma credinței creștine învață că Fiul se naște din Tatăl și Duhul Sfânt purcede din Tatăl mai înainte de toți vecii, adică din eternitate. Aceasta e, foarte pe scurt, învățătura creștină despre Dumnezeu, pe care o crede și o mărturisește Biblia întreagă – cea mai importantă capodoperă și mărturie a adevărului existenței lui Dumnezeu,  potrivit doxologia.ro.

Sfinţii Părinţi şi teologii Bisericii au explicat, în scrierile lor, învăţătura creştină ortodoxă despre Sfânta Treime: Tatăl este nenăscut, Fiul este născut din veci din Tatăl, iar Duhul Sfânt purcede din veci din Tatăl.

În Simbolul credinţei, mărturisim că noi credem „întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului…, şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii…, şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit…”, potrivit  basilica.ro.

La stejarul din Mamvri, Preasfânta Treime S-a arătat sub chipul a trei Îngeri lui Avraam (Facere 18), iar în cântarea întreită a îngerilor din jurul Tronului dumnezeiesc, din vedenia lui Isaia se zice: „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot” (Isaia 6, 3), adică se repetă „Sfânt” de trei ori.

În Noul Testament cele trei Persoane ale Preasfintei Treimi se descoperă în mod vădit. La Buna Vestire, arhanghelul îi spune Sfintei Fecioare Maria: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1, 35).

La Botezului Domnului, când Fiul lui Dumnezeu Se botează în Iordan de către Ioan, Duhul Sfânt Se pogoară în chip de porumbel, iar Tatăl mărturiseşte din cer, zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit” (Matei 3, 16-17). Sfânta Treime este mărturisită atunci când Mântuitorul Hristos îi trimite pe ucenici la propovăduire, zicându-le: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28, 19).

Învăţătura despre Sfânta Treime era propovăduită şi de către Sfinţii Apostoli. Sfântul Ioan Evanghelistul spune lămurit: „Trei sunt Care mărturisesc în cer: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi Aceştia Una sunt” (1 Ioan 5, 7), iar Sfântul Apostol Pavel, îi binecuvintează pe corinteni prin cuvintele: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (2 Corinteni 13, 13).

Biserica Ortodoxa prăznuieşte pe 24 iunie naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. El se găseşte în ierarhia sfinţilor pe treapta cea mai înaltă.

Această sărbătoare este cunoscută în popor și sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica.

Sfântul Ioan Botezâtorul vine la existența ca răspuns al lui Dumnezeu la rugăciunile părinților  săi. Ioan a fost fiul Elisabetei si al preotului Zaharia.

Ioan Botezătorul este sfântul pictat cu aripi și a fost Înaintemergător al Nașterii lui Hristos. 

Reprezentarea lui Ioan Botezatorul cu aripi a fost inspirată de profeția lui Maleahi: „Iată, Eu trimit pe îngerul Meu înaintea feței Tale, care va pregăti calea Ta” (Mal. 3, 1).

Imediat după naşterea Sfantului Ioan Botezatorul, Irod l-a căutat ca să-l omoare; atunci când a ucis pruncii din Betleem (Matei 2,13-18) şi nu l-a găsit.

Ioan Botezătorul este cunoscut pentru marea sfințenie a vieții sale

Botezatorului i se pune întrebarea: „Cine ești? Esti tu Hristosul, esti tu Ilie, esti tu Proorocul?”

Iar el, spune textul evanghelic, „a mărturisit și n-a tăgăduit și a mărturisit: Nu sunt eu Hristosul, nu sunt nici Ilie si nici Proorocul.”

Cu deplina modestie și potrivit adevărului, cel întrebat din nou raspunde: „Eu sunt glasul celui care strigă în pustie: îndreptați căile Domnului.”

„Eu va botez cu apă, dar în mijlocul vostru se află Acela pe Care voi nu-L știți, Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost și Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei.”

De două ori afirmă Ioan, arătându-L pe Iisus: „Iată Mielul lui Dumnezeu: Cel ce ridică păcatul lumii.” Iar după botezul Domnului în Iordan: „Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel și a rămas peste El.”

Biserica a închinat Sfântului Ioan Botezătorul șase sărbători: zămislirea lui (23 septembrie), nașterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), tăierea capului (29 august), prima și a doua aflare a capului lui (24 februarie) și a treia aflare a capului sau (25 mai).

În Bisericile Ortodoxe locale praznicul Preasfintei Treimi este legat, prin tradiţie, de sărbătoarea Cincizecimii (ca în Biserica Rusă) sau de Lunea Pogorârii Sfântului Duh (mai ales în Bisericile greacă şi română).

Cincizecimea (gr. pentekoste; lat. pentecoste – cincizeci de zile) este denumită ‘capătul sărbătorilor’ adică evenimentul cu care se încheie istoria mântuirii realizată de Hristos, tocmai pentru ca ‘turnarea’ Duhului peste umanitate, sau botezul cu Duhul Sfânt este una din slujirile Lui Mesia.

Venirea Duhului este semnul împăcării dintre Dumnezeu şi om în Iisus Hristos, după cum oprirea Duhului Sfânt a fost într-adevăr semnul mâniei lui Dumnezeu. Apostolul Ioan spune că înainte de cruce nu era Duhul Sfânt în lume, deoarece nu se făcuse împăcarea cu Dumnezeu prin jertfa Fiului.

Cincizecimea este, totodată, şi ziua întemeierii Bisericii creştine, deoarece în urma propovăduirii Sfinţilor Apostoli, întăriţi fiind de Duhul Sfânt, s-au botezat 3000 de oameni, constituind, astfel, prima comunitate creştină (Fapte 2, 41).

Biserica a fost înzestrată cu tot ceea ce era necesar acestei noi comunităţi creştine: propovăduirea Evangheliei, Sfintele Taine, harismele, diaconia.

Odinioară când Domnul zisese către Apostoli: „mergeţi şi învăţaţi toate popoarele” (Mat. 28, 19), atunci ei erau încă neştiutori, cum să înceapă aceasta, şi încotro să apuce fiecare, spre a propovădui cuvântul lui Dumnezeu, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.

„Acum însă s-a pogorât peste ei Sfântul Duh în chip de limbi, i-a povăţuit la tot adevărul, i-a învăţat şi i-a luminat, şi prin limbile, ce a dat fiecăruia a vorbi, le-a arătat ţările, care erau încredinţate învăţământului lor.

Duhul Sfânt de aceea a venit în chip de limbi, ca să amintească de o întâmplare de demult a Vechiului Testament. Adică, când odinioară, oamenii, umflaţi de mândrie, voiau să zidească un turn, care să ajungă până la cer, a despărţit Dumnezeu prin amestecarea limbilor această păcătoasă unire a popoarelor.

Acum din contra s-a vărsat Duhul Sfânt în chipul limbilor, pentru ca lumea cea dezbinată întru sine iarăşi să se aducă la o unire (mai înaltă), adică la împărăţia lui Dumnezeu, la credinţă şi la dragoste. Cu aceasta s-a săvârşit ceva neobişnuit şi nou. Oarecând limbile au dezbinat lumea şi au sfărâmat unirea cea păcătoasă, iar acum limbile cele de foc iarăşi au adus unirea în lume şi cei dezbinaţi iarăşi s-au legat unii cu alţii. Aceasta a fost pricina, pentru care Sfântul Duh s-a arătat în chipul limbilor”. („Predici la duminici şi sărbători”, Sfântul Ioan Gură de Aur,)

Semnificaţia Cincizecimii constă în faptul că de acum Duhul Sfânt pătrunde definitiv în istorie, neexistând timp şi spaţiu fără prezenţa personală, venirea reală şi lucrarea efectivă a lui Dumnezeu.

În primele secole, Cincizecimea era strâns legată de Sfintele Paşti, fiind considerată ca o încheiere a acestora. Din secolul al IV-lea s-a fixat obiceiul ca Cincizecimea să fie sărbătorită la cincizeci de zile după Înviere (Can. 43 Elv.). Sinodul I Ecumenic de la Niceea, care a avut loc în anul 325, prin Can. 20, a stabilit că la slujba acestei sărbători să nu se îngenuncheze, ca în celelalte duminici. Spre sfârşitul aceluiaşi secol, la Constantinopol, a fost precizată şi semnificaţia sărbătorii, ca amintind de darurile Duhului Sfânt.

S-a ajuns astfel, treptat, la despărţirea celor două sărbători, Sfintele Paşti şi Pogorârea Sfântului Duh, aceasta din urmă sărbătorindu-se la cincizeci de zile după Înviere, făcând, astfel, loc şi sărbătorii Înălţării Domnului.

Surse: „Dicţionar de Teologie Ortodoxă”, Ion Bria, 1994; „Dicţionar de Teologie Ortodoxă”, coordonatori: Pr. Prof. Dr. Stefan Buchiu; Pr. Prof. Dr. loan Tulcan, Ed. Basilica, 2019; „Predici la duminici şi sărbători”, Sfântul Ioan Gură de Aur, Ed. Bunavesire, 1997)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.