Acum, când scriu aceste rânduri, au trecut deja câteva zile de la evenimentul alegerilor și încă nu există un rezultat oficial.
Nimic surprinzător, surprinzătoare este doar iarna, ea vine pe neașteptate într-o zi de week – end, cum să se încheie numărătoarea voturilor când comisiile de numărare au fost supuse unui regim de refugiat din fața unei catastrofe sau a unui război extrem de violent. Sacii de voturi, trântiți pe unde era loc iar peste ei femei sau bărbați moțăind sau dormind de-a binele, după zeci de ore de așteptare, aceasta este imaginea persistentă a celui mai democratic gest. Democrația costă. Din nefericire pe cei săraci îi costă foarte scump. Dar să încercăm o scurtă trecere în revistă a celor mai flagrante încălcări ale logicii și ale bunului simț care s-au petrecut la vedere. Despre cele ascunse, nu pot decât să presupun că au existat.
Totul a început cu organizarea prealabilă a acestor alegeri neobișnuit de aglomerate, obișnuit de îngălate. Planificarea inițială a fost modificată, din mers, așa ajungându-se l a comasarea alegerilor locale cu cele europarlamentare. Motivul oficial – alegătorii se vor zăpăci, se vor încurca în viața lor cu atâtea rânduri de alegeri. De la bun început s-a plecat de la convingerea intimă a celor ce hotărăsc lucrurile că alegătorii din România, în marea lor majoritate, sunt niște tâmpiți. Ori sunt niște leneși. Ori nu stau bine cu nervii. Desigur, nu este vorba de presupuneri ci de deducții în baza unor date certe.
Așadar, după ce alegerile au fost comasate, două evenimente care nu au nici o legătură ba, aș zice , sunt destul de opozabile între ele, campania electorală a fost una cu surdină. Toba de eșapament aplicată motoarelor politice care ar fi trebuit să propulseze candidații în atenția publicului, au reușit nu doar să domolească entuziasmele, au reușit să configureze o nouă metodologie a confruntărilor electorale. Principalii candidați, importanța lor decurge din importanța funcțiilor pe care le vizează, au evitat orice tip de confruntare față în față. Dacă domnul Mircea Geoană ar fi aflat de această metodă ar f evitat întâlnirea cu Traian Băsescu și ar fi devenit președintele României. Domnul Iohannis a știut de această scurtătură către câștig și a câștigat Președinția în ciuda penibilului moment cu ” ghinion”. Nicușor Dan, spre exemplu a știut să folosească noile arme electorale. A mai știut că oponenta sa nu are cum să câștige deoarece ea era piesă principală în alt joc. După toate tribulațiile candidaturii PSD – PNL, apariția doamnei Firea, în tandem cu domnul Burduja nu a fost decât o comedie. Domnia sa trebuia să piardă Primăria Bucureștiului pentru a fi trimisă în exil la Bruxelles. E drept, un exil aurit. Domnul Ciolacu a jucat magistral. Dar n-a mai fost vorba de alegeri ci de jocuri de putere.
Scandalul Coldea – Dumbravă a atras toată curiozitatea și a deturnat tot interesul civic al publicului .. Ceea ce se petrece în acest caz mi se pare a fi la fel de amenințător pentru România ca și presupusele fapte ale celor doi generali SRI. Decenii vor trece până când se va șterge cumva de pe imaginea acestui serviciu secret, și a României, acuza de corupție, lipsă de profesionalism și sordid. Rezultatul acestei manevre electorale este cu totul înspăimântător mai ales acum, când războiul din Ucraina se aude prin ușa întredeschisă. Știrile despre ce s-a întâmplat în cursul procesului electoral sunt unele comice altele au o notă gravă ce te pune pe gânduri. Un milion de voturi anulate nu este o glumă. Pare să confirme părerea celor care au hotărât comasarea alegerilor despre alegători. Dacă la Costinești e vorba de diferența unui singur vot între competitori , iar această diferență a făcut obiectul a cel puțin cinci renumărări ( nu s-a lămurit nimeni), candidații USR reclamă fraude majore, de sute de mii de voturi. Ce să crezi, nu despre alegeri ci chiar despre țara noastră, România? Este ea administrată, este ea guvernată democratic, este ea capabilă să se confrunte cu un viitor atât de nesigur, după cum ne arată NATO dar și Vladimir Putin? Am auzit o candidată importantă, cu un accent inconfundabil, spunând că avem de a face cu ” cea mai mare fraudă electorală de la 1946” ! Dacă e adevărat, e nu un semnal ci un semn al dezastrului în care ne aflăm.
Imaginea generală a României ieșită atât de șifonată din procesul electoral poate fi sintetizată într-un singur cuvânt – VRAIȘTE.. O țară într-o stare de dezordine în care autoritățile sunt paralizate. Ai impresia că paralizia provine din așteptarea ordinului de undeva. Orrdinul întârzie . O umbră dinspre Fanar se întinde peste noi. Aceste alegeri sunt o supraomenească sforțare de a rămâne pe harta democrațiilor. Împrejurările, evenimentele, geografia ne sunt potrivnice. Nu ne rămâne decât să ne adaptăm. Nu îndrăznesc să spun la ce să ne adaptăm însă variantele sunt limitate. Foarte limitate. O zare de lumină există totuși – domnul Ciolacu s-a arătat foarte îndemânatic.. Ne așteaptă mari confirmări în acest an. Nu cred că vom face față. Semnele post – electorale nu sunt de bun augur. Mai există oameni politici, partide chiar, ce consideră că sunt mai importanți decât țara.. Iar aceste alegeri le-au întărit convingerea. Avem ceva de făcut pentru a îndrepta lucrurile și a salva țara? Poate.
P.S. Mi s-a spus din copilărie să nu stric orzul pe gâște. Sacul se golește și gâștele rămân flămânde. N-am prea ascultat de bunii sfătuitori și am ajuns aici. La un capăt de drum.
Umbra care se intinde peste noi nu vine de la Fanar ci vine conceptual de la Tel Aviv si cu executare de la Washington. Dar, NASOL ! Daca pleaca americanii de aici ramanem iar in clestele austro-ungurimii pe de-o parte si rusii de alta. Si turcii din sud ! NASOL !