„Tu poți, dar numai dacă vrei!”

Să zicem că ești un familist obișnuit și de treabă și îți ajuți familia atunci când are nevoie de medic. Să zicem că ai norocul ca mama, tatăl, copilul și soția ta să aibă o schema stabilă de tratament și să nu fie nevoie de lucruri majore. Așa că într-o zi reușești să ajungi la medicul familiei tale, după ce te-ai programat și ai obținut o oră întreagă pentru toți.

Tatăl tău are o bronșită cronică obstructivă veche, accentuată de faptul că a lucrat într-un mediu toxic. Tușește mereu, are nevoie de sprayuri de astm și de rețetă permanentă. Mama ta are diabet, e hipertensivă și n-a mai fost la un control ginecologic de mult, ba e chiar speriată că prietena ei trece printr-o problema serioasă descoperită prea târziu. Soția e sănătoasă, slavă Domnului, ba mai mult, e însărcinată si e nevoie să meargă la consultul periodic, iar copilașul, comoara voastră, a împlinit cinci ani și conform programului național de imunizare, ar trebui vaccinat. Ești îngrijorat însă, fiindcă e răcit, tușește, e mârâit și moare de frică! Pentru toate astea, cu putin noroc, ai nevoie sa ajungi la medicul tău de familie. Ei bine, astăzi ai avut noroc.

Ti-ai ales medicul de familie, ai avut acest drept de care ai beneficiat și l-ai și folosit, prin urmare te vezi cu un om care îți place, pe care îl respecți și care îți acordă atenția pe care o dorești, dar știi că ai un timp limitat la dispoziție. Deci scăpăm în ipoteza asta de cîteva lucruri care ne căptușesc ziarele locale sau centrale.

Vine ora programată, e drept cu intârziere, dar ți-ai asumat deja acest lucru. De când te-ai programat ai fost avertizat cu oarecare jenă de asistentă că e posibil să fie întârzieri, din cauza unor urgențe neprevăzute, dar mai ales din cauza sistemului informatic, care face figuri mereu… Ajungi, intri pe ușă. Doctorul ți-a rezervat ție și familiei o oră întreagă, ultima din program, așa că e ușor obosit, dar încă zâmbește. E seară. Sistemul informatic merge cu hopuri, dar măcar nu e mort de tot ca dimineață! Ai noroc, dar norocul nu e nelimitat!

Tatăl tău face în ultima vreme crize de respirație mai des, doctorul îl examinează, îl roagă să completeze un chestionar, îi dă un aparat simplu să sufle în el și compară cu examinarea anterioară și decide că are nevoie de o modificare a dozei de spray. În plus, de un an nu a mai făcut control la urolog și a venit vremea pentru o evaluare. Ei bine, medicul nu poate scrie rețeta, fiindca nu are voie sa prescrie sprayul necesar, are nevoie de o scrisoare medicală de la pneumolog. Pentru asta primești o trimitere, medicul pneumolog îl va examina, îl pune din nou să sufle în aparat și îi scrie o scrisoare medicală (nu o rețetă, deși legea așa zice, dar există o portiță prin care medicul de familie poate fi obligat să transcrie rețeta, când pacientul se întoarce la acesta). În plus, deși medicul de familie îi face o analiză pentru prostată și o ecografie, totuși nu poate prescrie medicamentul necesar în continuare, pentru că scrisoarea medicală a expirat, așa că scrie și pentru urologie un bilet de trimitere, unde istoria se repetă. Deci recapitulăm, în afara consultației la medicul de familie, pentru tata doua bilete de trimitere, o consultație la MF, una la pneumolog, una la urolog, o spirometrie la pneumolog, o ecografie și examen de prostată la urolog, două scrisori medicale și încă o consultație la MF, pentru transcriere. Medicul de familie îi recomandă tatălui un vaccin gripal, dar trebuie cumpărat, fiindca vaccinul de la stat a fost prea puțin în comparație cu cât a solicitat de la Direcția Sanitară și nu poate face prea multe drumuri acolo cu mașina să ia vaccinul în geanta frigorifică, fiindca e departe și până ajunge el, vaccinul se epuizează…

Mama are diabet, hipertensiune, e supraponderală și pofticioasă, iar acum e și speriată din cauza prietenei și a bolii acesteia. Medicul de familie îi măsoară glicemia, mda, e cam mare, ar trebui să discutăm puțin de dietă și să ajustăm medicația. Din păcate nu poate face acest lucru, fiindcă în România medicul de familie nu e lăsat să trateze diabetul, doar diabetologul are acest privilegiu, chiar și în cazul pacienților fără complicații! Sigur, accesul la diabetolog e o problemă, sunt puțini, ocupați și oricum nu văd pacienții așa cum ar scrie la carte. Mama i-a spus medicului de familie că doctorul de diabet nu i-a luat niciodată tensiunea, nu a cântărit-o și nici nu a descălțat-o, de ce Doamne iartă-mă ar face asta?! Asistenta i-a facut glicemia din deget apoi i-a dat rețeta și scrisoarea. Ei, acum medicul de familie îi dă mamei o trimitere la analize, pentru a verifica toate organele afectate, îi explică și faptul că trebuie să plătească o analiză periodică foarte importantă pentru diabet, pe care din păcate nu o poate prescrie el gratuit, fiind exclusiv apanajul diabetologului și cu toate analizele pachețel, o va trimite la diabetolog pentru scrisoarea și rețeta de care are nevoie. Îi dă totuși rețeta pentru inimă, pentru glaucom (fiindcă scrisoarea medicală de la oftalmolog e – slavă Domnului!!! – încă valabilă), o roagă să îi semneze o declarație (ca în fiecare lună) că nu are venituri suplimentare și îi solicită o copie după talonul de pensie. În plus îi scrie și o trimitere la ginecolog pentru un examen preventiv și ca să poată primi de la acesta trimitere la mamografie și papanicolaou, unde medicul de familie din păcate nu poate trimite. La noi în județ nu putem trimite la radiologie, iar Papanicolaou fie nu am voie să recoltez, fie degeaba trimit, fiindca plafonul e epuizat. Deci recapitulăm, în afara consultației la medicul de familie, pentru mama două trimiteri, la diabetolog (acesta nu o primește fără, deși legea zice că nu mai e nevoie, devreme ce diabetul a fost luat în evidență) și la ginecolog (care la rândul său îi va da trimietri la mamografie și examen Papanicolaou), una la analizele pentru diabet, o altă consultație la întoarecere pentru transcrierea rețetelor, pentru sinteza tuturor explorărilor și ajustarea celorlalte tratamente la care MF are dreptul sa scrie rețete. În plus copia talonului și declarația lunară de venituri.

Pentru soție e mai simplu, ea merge în privat la ginecolog, pentru ecografia 3D lunară și a patra baterie de teste de laborator pentru tot felul de markeri, așa încât consultația tradițională la medicul de familie a eșuat în banal. Consecvent totuși, el îi ia tensiunea, măsoară circumferința abdominală, ascultă răbdător bătăile inimii mamei și a copilașului care urmează, în timp ce copilașul tău se uită curios. Medicul pune microfonul pe burtica mamei și fiul cel mare tresare vizibil când aude bătăile inimii frățiorului lui, ascuns acolo în burtică. E un moment emoționant, soția și cu tine sunteți veseli, e un sentiment interesant să auzi inimioara… Apoi medicul completează carnetul gravidei și scrie biletul de trimitere solicitat de medicul ginecolog, care chiar daca lucrează în clinica privată, îl solicită totuși, dar tu nu știi de ce, nu? Deci recapitulăm, în afara consultației la medicul de familie, pentru soție o trimitere la ginecolog și o rețetă pentru prevenție. În plus, medicul se scuză că nu poate vaccina gravida cu vaccinul tetanic, fiindca DSP nu i l-a furnizat de ceva vreme. Recomandă de asemenea vaccinul gripal, pentru ca soția să nu se îmbolnăvească în acest sezon. Desigur, cu plată, fiindcă în România, casa de asigurări NU acceptă decontarea parțială a vaccinurilor din afara PNI, ca în alte state… Eu cred că dacă s-ar compensa vaccinul gripal și cel tetanic, am avea mult mai mare succes la vaccinare la cazurile de risc, dar cine mă ascultă pe mine!? Eu zic să socotim totuși și consultația la ginecolog, fiindcă o dată biletul de trimitere primit si cardul utilizat, e totuși o consultație decontată de CNAS, nu?

Copilașul e puțin răcit, medicul îl consultă, îl examinează cu atenție. I-ar trebui un tratament inhalator și aici ai de ales, fie un cortizonic care e mai bun, dar la care ai nevoie de scrisoare medicală (adică preparatul e cu steluță pe lista compensatelor, da, știu, din nou…) de la pediatru sau pneumolog pediatru, fie îți recomandă el un tratament cu un alt cortizonic pe care însă trebuie să îl cumperi, nefiind compensat. Alegi soluția scurtă, să ai și tu sentimentul finalizării măcar a unei probleme! Vaccinarea se amână până când trece răceala. Bine că ai nebulizator acasă, că medicul are măcar vaccinul ăsta și că în sfârșit consultația ajunge la un final…

Mai trebuie însă puțină rabdare. Fiecare card al fiecărui adult trebuie introdus în terminal, trebuie scrisă consultația pe soft, efectuare rețetele electronice, biletele de trimitere și apoi trebuie din nou toate trecute în fișele celor patru pacienți și în registrul de consultații, unde pacientul trebuie pus să semneze, fiindca dacă lipsește ceva din toate acestea, medicului i se va amputa factura drastic la următorul control, banii întorcându-se glorios înapoi la casele de asigurări…

Toate acestea sunt extrem de reale, sunt altele încă mult mai grele, când vin pacienții cu cancer, cei cu ajutoare sociale, nedeplasabilii, copiii mușcați de cîinele vecinului, nevroticii cu solicitările obsesive sau solicitările de lasă-tot-și-hai-cu-mine-la-domiciliu! Și sper că știi că la domiciliu se merge cu laptop, cititor de card, soluție mobilă de internet, rețete offline gata printate, plus gentuța cu strictul necesar…

Sunt lucruri simple de făcut, care ar putea pune lucrurile pe roți rotunde și bine unse, fără ca vreo câtime de buget să fie necesară. Ar fi de-ajuns ca niște funcționari să renunțe la niște obsesii birocratice, niște iluștri la niște privilegii strict de imagine, pacienții ar fi mai mulțumiți cu puținul care li se oferă, medicii ar scăpa de niște bariere impuse stupid.

Există soluții care dincolo merg de mult și merg bine:

* sprayurile pentru astmatici și bronșitici să nu mai fie prescrise doar de pneumolog (există în lista de medicamente o steluță care restricționează asta), să lăsăm medicul de familie să facă spirometria, să o interpreteze și să ajusteze doza. În fond, este școlit intensiv, știe să facă asta, dă examene pentru a le face, așa cum arată și programul său de pregătire. Să fie permis tratamentul pacientului până la o anume treaptă de unde să fie clar că trebuie să meargă le pneumolog. Adică să existe un ghid. Mai exact acest ghid există, este românesc, nu importat, dar nu este primit și acceptat pentru că demolează niște privilegii. În schimb, economisește grozav nu numai timpul și răbdarea pacientului, dar și banii statului, iar medicul este lăsat să își exercite profesia, fiindcă în curricula lui de pregătire scrie clar că a învățat și știe să facă asta! Știi că dacă nu știu așa ceva la examen, ratez specialitatea!

* medicamentele pentru prostată au steluțe, ceea ce înseamnă că se repetă povestea. Nu mai reluăm, soluția e GHID și rezultatele la fel: economii și oameni mulțumiți.
* la diabet e o întreagă istorie, specialitatea asta nici măcar nu există la alții, diabeticii gravi sunt tratați de endocrinolog, diabetul uzual e tratat de medicul de familie. În România puțini MF mai știu cum se folosește insulina, ori cîte feluri sunt, insulina e monopol și subiect de anchete nenumărate. Oriunde, la orice congres internațional, lucrările pe subiect de diabet sunt semnate în proporție covârșitoare de medici de familie. În România nu sunt lăsată să mă ocup de diabeticii mei și sunt realmente frustrată, fiindca de fapt nimeni nu se ocupă ca lumea de ei! Pe diabeticii mei eu îi trimit la oftalmolog, eu la dermatolog, eu le fac test cu filament, eu le măsor diureza și le fac ecografii, dar nu am voie să le prescriu nimic… Nici măcar hemoglobina glicată nu am voie să o prescriu, fiindcă există o barieră academică de netrecut, un monopol pe care nu numai că am fost amenințați dacă îl clătinăm, dar ni s-a atras atenția cu aroganță să nu cumva să ne închipuim că vom trata vreodată diabeticii!!!
* sistemul informatic are nevoie de mentenanță serioasă pentru ca nimic să nu imi mai împiedice consultația. Ce să mai discutăm, asta e sisiful nostru de zi cu zi, sau poate acvila care ne smulge zilnic ficatul!? Mai degrabă…
* nu e treaba mea să colecționez taloane de pensie. Trăim în era informaticii. Eu, medic, ar trebui să îi prescriu pacientului meu, așa cum am jurat cândva, cele mai bune tratamente pe care TREBUIE să le știu și pe care și el să și le poată permite, pentru ca aderența să fie asigurată. De la mine, cu o rețetă în mână, pacientul s-ar opri la farmacie, unde calculatorul îi spune automat care medicament are compensarea X sau Y, care sunt reducerile pe care și le permite fiind veteran, pacient cu handicap sau pensie mică.
* vaccinul trebuie să ajungă la mine. Cu o mașină specială, de la DSP, care să pornească de dimineață și să treacă pe la cabinetele care au nevoie de vaccin, în camere frigorifice speciale, Cu ocazia asta, DSP-ul poate trimite la cabinete materiale pentru campaniile în care ministerul bagă bani grei și ale căror pliante zac prăfuite prin subsoluri, fiindcă nimeni nu are timp sau cu ce să le care… Nu e normal să pierd o zi întreagă ca să procur vaccinurile necesare pacienților mei, în loc să îi consult! E treaba programului național de imunizare să le asigure până la frigiderul meu!
* e cazul ca tot în era informatică, în țara cu cele mai multe creiere exportate și cel mai bun internet din lume, să renunțăm o dată la fișe și registre, cu condiția înregistrării datelor în softurile noastre. Fii vizionar și judecă simplu, cât timp aș economisi eu medic, dacă aceste mici lucruri ar dispărea de pe fața pământului și din arhivele noastre care se dărâmă! Câtă informație aș putea procesa în plus și cît timp aș putea să îi explic mamei tale care sunt cele mai bune rețete de dulciuri de diabet pe care să și le facă singură, sau cum ar putea soția ta să își pregătească sânii cu blândețe pentru alăptarea care va urma…

Sunt lucruri mici, dar vechi, care nu cer bani, dar cer decizie, forța de a schimba niște obiceiuri proaste și vechi de când lumea, puterea de a rămâne imun la influențe. Da, e drept că medicul are nevoie de bani și știi asta, fiindca ți-am spus! Și o vezi și tu, nu doar ca să trăiască fără griji, ci mai ales ca să știe AZI ce îi trebuie AZI în profesia lui și să fie fără pată.

Dar nu e de ajuns. Îi trebuie timp și respect și buna dispoziție de zi cu zi și condiții să își conserve pasiunea cu care a pornit în viață, vocația și răbdarea.

Acesta e un fragment dintr-o zi obișnuită. Medicul de familie nu face nimic extraordinar. Nu salvează vieți în ritmul din UPU, doar câteodată; nu taie și lipește intestine, doar câteodată coase sau scoate fire; nu schimbă inimi între ele, doar cîteodată le aduce pe lume. Nu produce știri interesante, nu atrage presa. Nu aduce nimic senzațional. El netezește calea celorlalți, ține pacientul pe drumul său drept, adună și topește în creuzet ce decid alții cu pacienții lui, uneori îi aduce la lumină, deseori îi ține de mână când pleacă. Pe mai bine de trei sferturi dintre ei îi ține tot anul departe de spital. Pentru toate acestea, sistemul se face că nu îl vede și nu-l face să conteze.

Tu poți, dar numai dacă vrei. Vino la mine în cabinet, pe malul Dunării, sus în munte, departe în Moldova, la Cluj, la București, aproape de Slobozia sau oriunde vei voi și poate ai să înțelegi că poți ajuta într-un timp foarte scurt, foarte mult pe foarte mulți!

DR. Sandra Adalgiza Alexiu

Articol publicat pe blogul formaremedicala.ro

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.