Incertitudine înaintea summitului de la Minsk privind situația din Ucraina, considerată una dintre ultimele încercări diplomatice de soluționare a conflictului, înainte ca Washingtonul să decidă livrarea de arme letale armatei Kievului.
”Va depinde de acest summit dacă îl vom opri pe agresor prin metode diplomatice sau dacă vom adopa un cu totul alt regim”, a declarat președintele ucrainean Petro Poroșenko la o reuniune a guvernului de la Kiev. El a adăugat că este pregătit să introduca legea marțială în întreaga țară dacă ”acțiunile iresponsabile” vor duce la escaladarea conflictului.
Ministrul de Externe francez Laurent Fabius a declarat în cursul zile de miercuri că președintele Francois Hollande și cancelarul Angela Merkel încă nu au decis dacă se vor deplasa la Minsk, totul depinzând încă de negocierile preliminare dintre partenerii din Ucraina, Rusia, Germania și Franța.
În cele din urmă, diplomațiile de la Paris și Berlin, precum și purtătorul de cuvânt al Kremlinului au confirmat că liderii din cele trei state vor participa la întâlnirea de la Minsk. „Preşedintele pleacă astăzi (miercuri) către Minsk, unde va participa la discuţiile în format Normandia”, anunţă Kremlinul pe site-ul său de Internet.
La negocierile preliminare de la Minsk au participat și lideri ai rebelilor proruși din Donețk (Denis Pușilin) și Lugansk (Vladislav Deinego). Prezența lor la Minsk poate însemna însă și o recunoaștere tacită din partea Kievului a stării de fapt din aceste regiuni. Același lucru s-a întâmplat și în septembrie 2014, când la Minsk au fost semnate mai multe acorduri, al căror prim pas a fost încetarea focului. Nicio prevedere nu a fost respectată până în acest moment. La întâlnirea preliminară au participat și reprezentanți ai OSCE.
Mizele majore ale summitului de la Minsk țin de viitorul statut al regiunii Donbas, în care sunt incluse regiunile Donețk și Lugansk, puternic industrializate și bogate in resurse naturale, având și ieșire la Marea Neagră. Occidentul sprijină oficial doar soluțiile care respectă integritatea teritorială a Ucrainei, însă detaliile planurilor de pace și ajungerea unui compromis poate duce la știrbirea evidentă a acestui principiu.
Potrivit New York Times, un punct de pe agenda negocierilor va fi retragerea artileriei grele și apoi demilitarizarea regiunii respective. Un subiect sensibil ține de stabilirea structurii care va controla granița dintre Rusia și regiunile Donețk și Lugansk, pe unde în ultimele luni, susține Kievul, au intrat în Ucraina nu mai puțin de 9.000 de militari ruși și cantități impresionante de tehnică militară, în sprijinul separatiștilor. Urmează apoi o negociere dificilă pentru dezarmarea separatiștilor și, mai cu seamă, pentru stabilirea nivelului de autonomie a regiunii.
În Ucraina există nu mai puțin de 500 de observatori ai OSCE a căror misiune ar fi trebuit să fie monitorizarea frontierei cu Rusia, potrivit acordurilor precedente de la Minsk, din septembrie 2014. Numai că de luni bune observatorii nu mai au acces in regiunea cu pricina, controlată de separatiști. Vladimir Putin refuză să discute pe marginea acestui subiect, spunând că aceasta este responsabilitatea Kievului și a liderilor separatiști. Guvernul de la Kiev consideră însă că încercarea lui Putin de a-i aduce la aceeași masă pe liderii separatiști și guvernul central nu înseamnă decât forțarea recunoașterii faptului că în Ucraina are loc un război civil, nicidecum unul în care Rusia joacă un rol central.
Linia frontului pe care Kievul este dispus să o recunoască
La fel de dificilă este stabilirea liniei frontului. Kievul nu recunoaște decât linia frontului din septembrie 2014, însă din acel moment separatistii au reușit să avanseze și nu doresc sa renunțe la zonele ocupate. Este vorba de peste 500 de km pătrați, iar propunerile trimise de Kremlin prevăd recunoașterea acestor noi cuceriri ale separatiștilor.
Cât privește statutul viitor al regiunilor Donețk si Lugansk, dezacordul între Ucraina și partenerii occidentali, pe de o parte, și Rusia, pe de cealaltă, este la fel de evident. Berlinul, Parisul și Kievul doresc practic să reînvie acordurile de la Minsk din 2014, prin care președintele Porosenko s-a angajat să înceapă un ”amplu dialog național” cu privire la statutul Donbasului, promițând ca acesta va fi unul ”special”. Separatiștii au respins însă aceste propuneri și, pe 2 noiembrie, au organizat alegeri legislative și prezidențiale, dupa care noii lideri au cerut alipirea la Federația Rusă. Spre deosebire de scenariul din Crimeea, Vladimir Putin a refuzat să răspundă acestui apel. Însă Kremlinul are propria s-a viziune asupra ”statutului special”: fedralizarea Ucrainei și o largă autonomie pentru Donbas, alături de alegerea guvernatorilor regionali (în locul actualei numiri de catre Kiev). Aceasta ar duce la legitimarea implicită a actualilor lideri (”președinții” Aleksandr Zaharcenko din Donețk și Igor Plotnițki din Lugansk) inclusiv în fața puterii de la Kiev. Mai departe, această situație ar duce la apariția unui nou conflict înghețat, precum cel din Abhazia, Osetia de Sud sau Transnistria, cu posibilitatea unei evolutii pe scenariul republicilor separatiste georgiene, a căror independență a fost recunoscută de Moscova.
Financial Times relata că Putin a i-a propus cancelarului Merkel și aplicare scenariului din Cecenia: o largă autonomie și infuzie uriașă de fonduri în Donețk și Lugansk, astfel încât Kievul să plătească scump (așa cum Moscova o face în Caucaz) loialitatea și relativa securitate.
Linia frontului pe care o recunoaște Moscova
Acestea fiind dezacordurile, ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, a spus, înaintea întâlnirii de la Minsk: ”Subliniez ca nimic nu este rezolvat. Simpla organizare a summitului nu este o garanție a succesului. De aceea cer și sper că Moscova si Kievul îl vor lua în serios și vor profita de această șansă în locul unui conflict militar iminent”.
Însă, așa cum liderii din Franta si Germania încearcă să favorizeze o cale eminamente diplomatică, în SUA domina scepticismul cu privire la aceasta variantă, iar această atitudine a Washingtonului prinde mult mai bine la Kiev.
”De prea multe ori președintele Putin a promis pacea și de fiecare data au fost mai multe trupe și mai multe tancuri în Ucraina”, a declarat vicepreședintele SUA Joe Biden la Conferința de securitate de la Munchen, în urmă cu o săptămână. Cum Washingtonul, în special aripa neoconservatoare din Congres, consideră că Putin gândește într-o logică a provocărilor calculate, alternativa înarmării Ucrainei reprezeintă o soluție tot mai favorizată. Iar aceasta este și soluția pe care o dorește pusă în practică și puterea de la Kiev, care nu contenește să ceară arme partenerilor occidentali încă de la instalarea președintelui Poroșenko, în mai 2014.
În caz de eșec al summitului de la Minsk, înarmarea Ucrainei va câștiga teren, în ciuda opoziției Germaniei și a Franței. Odată susținuta de Statele Unite și sprijinită, după cum au anunțat, de Marea Britanie și Polonia, livrarea de arme va putea începe în orice moment.
Se așteaptă ca negocierile din capitala Belarusului să se prelungească până la ore târzii din noapte. Joi, părțile beligerante sunt invitate să prezinte rezultatele negocierilor – președintele Ucrainei la Bruxelles, în timp ce liderii separatiști la Moscova. Totul pentru ”coordonarea viitorilor pași”, așa cum se arată pe site-ul președinției ucrainene.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.