Ştefan cel Mare, domn al Moldovei timp de 47 de ani (din 14 aprilie 1457), a murit la 2 iulie 1504 şi a fost înmormântat la mănăstirea Putna. La 3 februarie 1531, la nici trei decenii de la trecerea în nefiinţă, Ştefan cel Mare era amintit de Sigismund I, regele Poloniei (1506-1548), ca ”Stephanus ille magnus” (”acel mare Ştefan”). Bernard Wapowski, cartograful şi istoriograful oficial al aceluiaşi rege, consemna că domnul moldovean era ”principele şi războinicul cel mai vestit” din epoca sa. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat, în anul 1992, drept ”Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt” şi este prăznuit în calendarul ortodox la 2 iulie, se arată în lucrarea ”Istoria românilor. De la universalitatea creştină către Europa ‘Patriilor’ ”, reaminteşte Agerpres.
Domnitorul reorganizat administraţia, a impulsionat comerţul, a refăcut sistemul de apărare al ţării, a ctitorit numeroase biserici şi mănăstiri.
Intrat în istorie sub numele de Ştefan cel Mare, cel mai de seamă descendent al descălecătorilor maramureşeni ai Ţării Moldovei s-ar fi născut pe la 1434, la Borzeşti, fiind primul fiu al voievodului Bogdan al II-lea şi al Mariei, supranumită Oltea, potrivit lucrării ”Istoria românilor. De la universalitatea creştină către Europa ‘Patriilor’ ” (vol. IV, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001). După ce, în 1451, tatăl său a fost ucis de Petru Aron, care a devenit domn al Moldovei, Ştefan s-a refugiat în Transilvania, condusă de Iancu de Hunedoara (1441-1456), unde s-a familiarizat cu tacticile militare ale acestuia, care îmbinau elemente de artă militară din estul, centrul şi apusul Europei, notează http://www.usv.ro/.
Ştefan a intrat în Moldova, prin sud, în aprilie 1457, în fruntea unei cete de oşteni, oferită de Vlad Ţepeş. A obţinut o victorie categorică la Doljeşti asupra oastei lui Petru Aron, obligându-l pe acesta să se refugieze în sudul Poloniei, la Cameniţa. Ştefan a fost proclamat, la 14 aprilie 1457, domn legiuit al ţării de către toate stările întrunite şi ”a luat schiptrul Moldovei”, după ce a primit de la mitropolitul Teoctist tradiţionala consacrare oficială, prin ungerea cu mir. Ţara se afla într-o stare deplorabilă, sfâşiată, pe de o parte, de luptele dintre diverşii pretendenţi la domnia Moldovei, şi pe de altă parte, de tributul plătit turcilor (1456). Pentru a redresa situaţia social-economică a ţării, s-a impus în faţa marilor boieri, executându-i pe cei care l-au trădat, le-a confiscat moşiile şi a mărit domeniul domnesc. Baza a devenit mica boierime şi biserica, a favorizat consolidarea economică a ţărănimii libere (răzeşii), a încurajat clasa negustorilor şi legăturile comerciale externe. A acordat un rol important pârcălabilor, comandanţi ai cetăţilor, cu atribuţii administrative şi judecătoreşti. De asemenea, a bătut două monede de argint şi a acordat privilegii comerciale negustorilor străini, celor din Liov (1460) şi din Braşov (1458).
Ţinând seama de provocările ce urmau să apară, a acordat o atenţie aparte structurilor militare tradiţionale ale ţării, baza formând-o trupele micii boierimi şi ţărănimea. Măsurile sale militare au vizat şi întărirea capacităţii defensive a ţării, prin consolidarea şi modernizarea cetăţilor Hotin (în 1463 a reintrat în stăpânirea Moldovei, după ce fusese cedată Poloniei de Ştefan cel Mare, la începutul domniei), Tighina, Soroca, Cetatea Albă, Suceava, Neamţ, dar şi construind altele, la Roman, Chilia Nouă, Orhei. În 1465 a cucerit Chilia, importantă din punct de vedere strategic şi comercial, potrivit lucrării ”Dicţionar biografic de istorie” (Editura Meronia, 2008) şi http://www.usv.ro/.
A dus o politică externă extrem de abilă, care i-a permis să nu se angajeze niciodată într-un conflict pe două fronturi, cu toate că era înconjurat de trei adversari redutabili (Ungaria, Polonia şi Imperiul Otoman). Mai apropiat de Polonia, asemenea înaintaşilor, nu a ezitat să devină adversarul acesteia când a fost cazul. În 1459, a semnat Tratatul de la Overchelăuţi, pe Nistru (reînnoit în 1462 şi 1468), prin care era recunoscută suzeranitatea regelui Poloniei. În septembrie 1485, în faţa ameninţării otomane, Ştefan cel Mare a fost nevoit să depună personal jurământul de credinţă regelui Cazimir IV, la Colomeea. Însă, relaţiile cu polonezii au devenit tensionate, Ştefan cel Mare ocupând Pocuţia (1490).
În relaţiile cu Ungaria, decisivă a fost bătălia de la Baia (decembrie 1467), când regele Mathias Corvin şi pretenţiile acestuia de dominaţie au fost înfrânte. În 1473, Ştefan cel Mare a refuzat plata tributului către Poartă. A fost atacat de otomanii conduşi de Soliman Paşa, pe care i-a învins la Vaslui (Podul Înalt), la 10 ianuarie 1475. Pentru apărarea creştinătăţii în faţa musulmanilor, Papa Sixtus VI l-a numit ”Atletul lui Hristos”. După această victorie, ameninţat de o mare invazie otomană şi în condiţiile în care Polonia nu sprijinea lupta antiotomană, Ştefan a semnat, la 12 iulie 1475, un tratat de alianţă cu Ungaria. Tratatul a fost reînnoit în 1489, domnul Moldovei primind Cetatea Ciceului şi Cetatea de Baltă, în Transilvania. S-a aliat şi cu Veneţia (aflată în conflict cu otomanii pentru controlul comerţului din Mediterana şi Marea Neagră), dar şi cu hanul turcmen Uzun Hassan, interesat de lupta cu sultanul în partea asiatică a imperiului, notează volumul amintit mai sus.
Otomanii au atacat în 1476, sub conducerea sultanului Mahomed II, cuceritorul Constantinopolului. Cu mult mai puţine trupe faţă de adversarul său, Ştefan a evitat confruntarea directă, pustiind totul în calea atacatorilor. A fost înfrânt în bătălia de la Războieni (Valea Albă) la 26 iulie 1476. Pacea cu otomanii a fost încheiată în 1480, în condiţiile în care Ştefan nu a mai găsit niciun aliat pentru a continua lupta împotriva acestora. În 1484, Mahomed al II-lea a cucerit Chilia şi Cetatea Albă, provocând o spărtură în sistemul de apărare al Moldovei. În noiembrie 1485, la Cătlăbuga, lângă Chilia, voievodul moldovean, cu ajutor polon, a învins armata otomană, condusă de Bali beg Malkocoglu, valiul Silistrei, fără a putea însă recuceri Chilia. Pacea cu otomanii a fost încheiată în 1486-1487, fiind reluată plata tributului, fixat la 4.000 de ducaţi.
În relaţia cu Ţara Românească, Ştefan cel Mare a încercat să aducă pe tron un domn fidel luptei antiotomane. În 1471, l-a învins, la Soci, pe Radu cel Frumos supus al Porţii Otomane, iar în noiembrie 1473, l-a înlocuit cu Basarab cel Bătrân-Laiotă, apoi, în 1477, cu Basarab cel Tânăr-Ţepeluş, care a trecut, însă, de partea otomanilor. În iunie 1480, învins în campania dusă de Ştefan cel Mare, a fost obligat să se refugieze peste Dunăre. A fost instalat ca domn Mircea, un fiu nelegitim al lui Vlad Dracul.
În ultimii ani de domnie, Ştefan a respins expansiunea polonă a regelui Ioan Albert (1492-1501), în urma victoriei de la Codrii Cosminului (octombrie 1497), iar un tratat de pace moldo-polon a fost încheiat la Cracovia, la 16 aprilie 1499, ca urmare a medierii regelui Ungariei, Vladislav al II-lea. Au fost restabilite raporturile de colaborare politică şi comercială.
Ştefan cel Mare a ctitorit, în timpul lungii sale domnii, numeroase lăcaşuri sfinte, unele fiind înălţate întru pomenirea celor căzuţi în lupte şi ca mulţumire pentru anumite biruinţe. Prima parte a domniei sale a fost marcată de războaie. Singura mănăstire pe care domnul a ctitorit-o în această etapă a fost Putna (1466-1469). Cele mai multe biserici şi mănăstiri ctitorite de Ştefan cel Mare datează din cea de-a doua perioadă a domniei sale, fiind menţionate 40 de lăcaşuri sfinte, pentru 30 dintre acestea existând date certe de identificare. Toate aceste biserici au fost înzestrate cu odoarele şi cărţile necesare slujbelor. S-au păstrat până astăzi manuscrise de o rară frumuseţe – Tetraevanghele, Mineie, Vieţile Sfinţilor -, cădelniţe, ferecături de Evanghelie, broderii cu fir de aur şi argint. Pisaniile păstrate de-a lungul vremii îl atestă drept ctitor al următoarelor biserici: Milişăuţi-Bădeuţi (terminată în 1487), Pătrăuţi (1487), Sfântul Ilie (1488), Voroneţ (1488), Vaslui (1490), Iaşi (1492), Hârlău (1492), Borzeşti (1494), Huşi (1495), Dorohoi (1495), Popăuţi (1496), Valea Albă (1496), Tazlău (1497), Neamţ (1497), Piatra (1498), Volovăţ (1502), Dobrovăţ (1504), Reuseni (1504). La acestea se adaugă bisericile de la Râmnic (1704) şi Scânteia (1846), cu pisanii târzii, fără indicarea datei construcţiei iniţiale, se arată pe https://www.stefancelmare.ro/.
A fost căsătorit cu Evdochia, din familia cnejilor lituanieni de la Kiev (1463-1467). Cea de-a doua soţie, Maria din Mangop (Crimeea), din familia Asanilor Paleologi, ultimi conducători ai Imperiului Bizantin, a murit după o căsătorie de cinci ani (1472-1477). Cinci copii i-au murit în timpul vieţii. Dintre băieţi, au supravieţuit Bogdan al III-lea, fiul din cea de-a treia căsătorie (1478) cu Maria Voichiţa, fiica lui Radu cel Frumos, domnul Ţării Româneşti, şi a Mariei Despina, care a fost domn al Moldovei (1504-1517), precum şi Petru Rareş, fiul din afara căsătoriei, care a fost domn al Moldovei în două rânduri (1527-1538; 1541-1546).
Fane Barosanu’ sfant ? Dar Misu Mardeiasu’ nu ? Astept sfiintirea lui Vlad Dracu’ !
„Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfînt” a avut 666 de bitangi!
Iar hronikaru’-l dieskriia ca hiind „iute la mânie, șî digrab’ varsatoriu di sânji nievinuovat”!
Numa’ bun di kannuonizat în BuORișiuni, cî niși iei nu-i duomnișuoari di pienziuon, mai alies cân’ stă-kapri…
@ (11,24)!?…asteapta si sfanta „TEAPA” in …. tau, a lui Vlad Dracu’ ! BAFTA baaai !.
Interesantă poate fi listă din demnitarii de astăzi,cine rămânea cu un cap mai jos, dacă boiereau pe atunci..
Traiasca partidul ESR (Escrocheria Salveaza Romania), cu Dan Ilie in frunte, vom avea lumanari multe !
Cine are curiozitatea sa studieze harta Moldovei din timpul domnitorului Stefan cel Mare si Sfant,va vedea ca el stapanea tinutul de la Nistru (Hotin-Soroca-Tighina),Marea Neagra (Cetatea Alba),Dunare (Chilia). Cele 36 de schituri monahale ortodoxe ridicate de Sfantul Stefan cel Mare in cei 47 de ani de domnie,reprezinta tot atatea BIRUINTE impotriva dusmanilor Moldovei.
Stefan cel Mare si Sfant (Ioan Stefan Voievod) moare in 1504 (2.iunie-marti-1 ora dupa rasarit soare) de PODAGRA la membrele
inferioare. (medical GUTA)!.
”….Sunt vro șase ani… Ioan Albert… Iagelonul… Craiul Poloniei… Ca un hoțoman năvălește în Moldova. Îl izbesc la Cosmin, în Dumbrava-Roșie, și-l duc învins, bolnav, umilit, până aproape de Lew. Doborâi trufia Iagelonului…. Pui stăpânire pe Pocuția… Și tocmai acum îmi dă de veste Ion Grumază, pârcălabul din Cernăuți, că leșii se arată pe sub poalele Haliciului. , trebuie să stăpânim Pocuția, … ș-o avem cu armele noastre, și Ștefan n-a murit încă…////Oh! pădure tânără!… Unde sunt moșii voștri? Presărați… la ORBIC, la CHILIA, la Baia, la LIPNIC, la Soci, pe Teleajen, la Racova, la Războieni… Unde sunt părinții voștri? La CETATEA -ALBĂ, la CĂTLĂBUGI, la Scheia, la COSMIN, la Lențești..///Vă rog , dacă stiți unde și când s-a pus în scenă Trilogia ^Apus de Soare^ în ultimii 30 de ani . Ați fi vrut acum ? înnebuneau UIE , Ur$$ula, Parteneru , STĂPÎNUL , haholii ,leșii, dudele și toți slugoii de la Bucres , Kolosvar , Temesvar , Kișiniov etc.
Stefan a fost capturat de turci si decapitat ! Sabia lui e si azi la Istambul . Vezi ,, Misterele mormantului de la Putna,, din Cotidianul , august 2015.
@Suetoniu Vitruviu Arpacas … ESTI TEMBE_DUS !
Sabia lui Stefan cel Mare a fost luata de la Putna de catre ‘maidanezii lui Timur’ si vanduta apoi ‘turcilor’.
@ „YES”, 02 iul. 2024 la 11:56, 12:04
Guta e boala lăcomiei individuale (a mîncat foarte multă carne). Încă un motiv, hortodoks vorovind, păntru o canonizare reușită la bornăitorii cu burdihane dă la Bukale, inventatori dă sfinți pă-bandă-rulantă (dă unde la 1953 nu avea’ NCI UN RROMÎNAKE! I.V. Stalin le-a dat în 1953 pă primu’, că voia să-i scoață dîn kălindaru’ dă Bukale pă sfinții sîrbi (vechi dă 1000 dă ani, acolo), că ierea în konflikt cu Tito, la front’eră.
Ctitoriile știefîănițului se calchiază foarte bine pi harta genetică a moldovenilor. Total diferită dă a Bukalelui:
https://i.pinimg.com/originals/54/af/34/54af34ccd5a671fff7fe353625cd0304.jpg
Timuș Hmelnițki … JEFUITORUL Putnei.
Domnitorul Moldovei, Vasile Lupu a refuzat inițial să-și dea consimțământul pentru căsătoria fiicei sale Ruxandra cu Timuș Hmelnițki, de aceea cazacii au năvălit în Moldova pentru a răzbuna ocara adusă hatmanului lor. În urma invaziei din anul 1650, domnitorul, în cele din urmă a trebuit să se învoiască. Nunta a avut loc la Iași, în anul următor. Înrudirea lui Vasile Lupu cu Timuș Hmelnițki a determinat reorientarea politicii externe a Moldovei de la una pro-polonă la cea pro-rusă.
„Vasilie-vodă, aproape de mazilie, a greșit lui Dumnedzeu, că i s-au întunecat mintea spre lăcomie, de au stricat mănăstirea Putna, gândind că va găsi bani, și n-au găsit. Și s-au apucat să o facă de nou iarăși precum au fost, și nu i-au agiutat Dumnedzeu să o facă. Că au zidit-o numai din temelie din pământ pănă la ferestri, și i-au luat Dumnedzeu domnia. Că s-au sculat Gheorghie Ștefan logofătul cu oaste asupra lui și l-au scos din domnie. Iar plumbul cu careli au fost acoperită mănăstirea Putna l-au luat cazacii lui Timuș, a ginerelui Vasiliei-vodă, de l-au dus la cetate la Suceava, de au făcut glonțuri de pușcă, să apere cetatea Sucevii despre Gheorghie Ștefan-vodă. Ce știu că au apărat-o bine, că s-au osindit și Timuș pentru prada și jacurile ce au făcut pe la sfintele mănăstiri. Și s-au pus și el capul pe glonțu, precum scrie letopisățul. Și pre urmă au gătit mănăstirea Putna Gheorghie Ștefan-vodă, după ce au luat domnia, de este zidită precum să vede acum” (Ion Neculce, O samă de cuvinte, cap. XXVII).
Sabia lui Stefan cel Mare a fost luata de ‘maidanezii lui Timus’ si vanduta mai apoi ‘turcilor’.
@popiescu : Sabia avea si certificat de autenticitate ? Turcii nu pastrau decat sabiile capturate IN LUPTA !
Probabil ca o piatra din mormantul lui Stefan cel Mare de la Putna … sa fi fost folosita drept ‘certificat de autenticitate’. Il poti intreba pe ‘vecinul nostru’ Timus !
Stefan cel Mare a murit, de batranete, in patul sau .
Vestea morţii sale a făcut înconjurul curţilor regale ale Europei şi a fost consemnată în cronicile vremii.
”În anul 1504, în 2 iulie, marţi, ora 1, după răsăritul soarelui, din voia destinului, muri Ştefan, voievodul Moldovei, împovărat de lupte, bătrâneţe şi podagră. Natura îl făcuse norocos, isteţ şi viteaz. El alungase din Moldova pe regele unguresc Matia, bătut în oraşul Baia şi lovit el însuşi în trei locuri la spate. Tot el – minunată faptă – înfrânse cu o mână de oameni şi alungă cu ruşine pe sultanul Mahomed, care avea 120.000 de ostaşi. Tot el, cu arma în mână, alungase peste hotarele Moldovei pe regele polon Ioan Albert, călcând învoiala prin care i-a fost asigurată de mai înainte libera ieşire a acestuia din ţară. Tot el zdrobi, mai de multe ori, şi respinse pe tătarii de dincolo de Volga şi pe cei din Crâm. O, bărbat triumfal şi victorios, care biruişi pe toţi regii învecinaţi! O, om fericit, care te bucuraşi de toate darurile, câte natura altora numai în parte le dă: unii înţelepţi şi vicleni, alţii viteji şi drepţi, alţii iarăşi cu noroc împotriva duşmanilor. Tu singur le avuşi hărăzite toate laolaltă: drept-prevăzător, isteţ, biruitor al tuturor duşmanilor! Nu degeaba trebuie socotit printre eroii secolului nostru”
(scria cu durere cronicarul polon Miechowski).
Stefan cel Mare a fost capturat de pecenegi si decapitat de cumani, iar sabia i-a fost furata de gepizi si vanduta ostrogotilor. Turcii au cumparat-o de la ostrogoti si au expus-o la Topkapi.
Faptul ca turcii au pastrat sabia lui Stefan atatea secole, denota cat a fost pretuit Stefan de catre turci.
Daca ar fi fost sabia lui Lica Franaru de la Pesta, din Maghiaristan, turcii nu ar fi pastrat-o ca trofeu de valoare……[Rumburak]
CĂTĂ Ură de KakaMACI Turbați …
PUTE Rău pe AICI.
Mă așteptam să apară și ALȚII care să îi arate pe KakasMACI …
IO am de:
– Body Building Trei Ore Dimineața, Două Ore după Amiaza,
– PUSĂ în Valoare Concentrația de TestoSteron CRESCUTĂ prin Culturism,FĂRA Anabolizanți
ȘI NICI la „SALĂ” Fetele nici Acolo nu MĂ LASĂ, MEREU VIN ȘI mĂ INTREABA cum SĂ SLĂBEASCĂ …
simplu ÎNSPRE simplisim: nu MÂNÂNCI CHIAR nimic înainte DE A face ANTRENAMENT BB dur, ÎN Schimb ASPRU.
VEDEȚI Cătă Treabă AM?
CUM să NU mă las admirat de FETE la „SALĂ”: „Interesant un Boșorog CRONOLOGIC de 79 de Ani, dar CARE NU este Biologic BOȘOROG” Hi! Hi! HI! …
IO reIau o Idee Veche de a mea:
Ieștia NeFXXXȚII sunt CeiMaiKaKaMACI posibili.
CAND A FOST SA MOARA STEFAN
,,Plinge dealul ,plinge valea
Pling padurile batrine
Si poporu-n hohot plinge ,
-,, CUI NE LASI PE NOI STAPINE ???,,
St.O.Iosif
@[Rumburak] din Iasi (14,33)!….mosule esti o mare GRAMADA de prostie, prin ce scri !. Peginegi,cumanii au fost prin anii 1.250,ostrogotii,gepizii au fost prin anii 500 !. Baaai,LASA BAUTURA !.
Boala de GUTA,mai este cunoscuta ca „boala regilor”,de care nu a scapat nici Ludovical-XIV si nici Henric al VIII-lea.!!
Unul dintre cele mai pretioase obiecte ramase de la domnul Sfant al Moldovei este sabia sa. Sabia a fost primita de Stefan cel Mare dupa batalia de la Vaslui din partea papei Sixt al VI-lea,in semn de recunoștință a rolului decisiv al Moldovei in apararea crestinatatiu. Sabia a fost realizata din otel de Toledo,cel mai bun material existent in Evul Mediu pentru fabricarea armamentului.Manerul in forma de cruce al sabiei este împodobit cu stema Moldovei. Exista mai multe variante a disparitiei si modul cum a parasit Moldova,pana a ajuns la otomani in muzeul Topkapi.
In data de 10.iulie.2004 pentru 3 saptamani SABIA originala a voievodului Stefan cel Mare si Sfant,a fost expusa a Muzeul National de Arta al Romaniei prin bunăvoință autoritatilor din Turcia,tara in patrimoniul careia se afla. Ceremonia de prezentare a spadei,expusa intr-o vitrina in mijlocul fostei Sufragerii Regale din Corpul Central al muzeului,s-a desfasurat in prezenta presedintelui Republicii Turcia,Ahmet Necdet Sezer si a presedintelui Romaniei Ion Iliescu. Se implineau 500 de ani de la moartea fostului domnitor.
P.S.!!…am fost al muzeu si am vazut MAREATA SABIE a lui Stefan cel Mare si Sfant .(detin FOTO originale ca dovada)!.